M-am intâlnit joi, pe la prânz, pe caldura aceea inebunitoare, cu maestrul Ilie Boca, grabit sa ajunga la Consiliul Judetean, unde, imi zice, va fi declarat Cetatean de Onoare artista Letitia Oprisan. Nascuta la Cabesti, comuna Podu Turcului, absolventa a Academiei de Arte frumoase “Nicolae Grigorescu” Bucuresti, Sectia Pictura, la clasa Maestrului Alexandru Cicurencu, am fost colegi de facultate, imi mai spune pictorul Boca, la aceeasi sectie, la aceeasi clasa.
A debutat de foarte tânara, inca din facultate, apoi a avut doua “personale” in Bacau, in ’72 si ’74, a fost mereu prezenta, peste 10 ani, pe simezele bacauane. O forta, un “dezmat” de culoare, un talent cu o abordare curajoasa a temelor. Ai vazut vreodata ciclul “Tornadelor’? Este coplesitor. Am regretat când a plecat, prin anii ’80, la Bucuresti. Ma bucur pentru onoarea ce i se face astazi. Si e bine ca nu s-a mai asteptat, ca in alte cazuri, ca artistul sa plece dintre noi, dupa care sa-i mai dam un titlu.
Noi, artistii, am vrea sa ne bucuram aici, in viata, de respectul comunitatii, pentru care, asa cum spunea o alta pictorita la un vernisaj, “am lucrat toata viata pentru comunitatea in care traiesc”. Iti amintesti, ai fost la vernisajul acela, la Galeriile ALFA, ocazie cu care Carmen Poenaru a donat peste 100 de lucrari Muzeului de Arta, orasului. La 38 de ani, Letitia era deja membra a UAP, un pictor, un grafician ajuns la maturitate, a uimit Occidentul, mai imi spune Ilie Boca, unul dintre marii artisti plastici ai tarii, care a ales Bacaul, nascut fiind in Botosana lui neasemuita, pentru a ne darui din preaplinul talentului si frumusetii sufletului lui.
Mi-a fugit gândul la Sobi Cseh, dar nu numai la el, uitat de prieteni si notabilitati pe patul de spital, decorat de presedintele tarii când era deja in drum spre Eternitate. Nu stiu daca asemenea titlu poarta dupa el si o suma de bani, insa, in opinia mea, nu este foarte important, laudabil ramâne gândul, fapta, rasplata. Luati cu treburile, cu meschinariile cotidiene, transformate in “probleme nationale”, uitam nepermis de usor, condamnabil chiar, ca traim, suntem contemporani cu persoane, cu oameni care reusesc, prin arta lor, sa se ridice, sa ne ridice pe Everestul Cunoasterii, sa stam la masa cu zeii, pe Everestul Frumosului si Binelui. Un asemenea OM este Letitia Oprisan. Multumim.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
