Lecturi: Desprinderea de lume

Am intalnit multi oameni care-si propusesera sa tina un jurnal, la un moment dat, dar putini erau aceia care si-au dus gandul pana la capat. Pentru ca nu-i deloc la indemana oricui o astfel de indeletnicire. Iti trebuie tenacitate, nu gluma, si multa determinare ca sa te apuci de treaba si sa nu o abandonezi. Un jurnal te ajuta insa sa-ti limpezesti gandurile, sa le pui in ordine, sa le explici, e un valoros aide-mémoire. Care te ajuta, asadar, sa mai salvezi ceva din curgerea rapida a zilelor, sa fixezi acele intamplari, gesturi, atitudini (ale tale sau ale semenilor) cu o anumita incarcatura de semnificatie. Ca sa nu se piarda chiar totul in neant. Un astfel de jurnal, de mai mici dimensiuni si circumscriind doar o scurta perioada de timp, mai precis 150 de zile, a scos la iveala, recent, Cornel Galben, sub titlul „Iesirea din lume”. Insemnarile, incepute pe 1 Decembrie 2011 si terminate pe 1 mai 2012, au un anume rost, exact definit de autor. Si anume, acela de clarificare launtrica, de cantarire atenta a unei hotarari deosebit de importante, aceea de retragere din lume. Pentru ca, de mai multa vreme, Cornel Galben se tot gandeste la un altfel de trai, la o retragere la manastire. Vrea sa se scuture, asadar, de acele „maruntisuri si nimicuri” cu care „multi dintre noi ne impodomim existenta”. Desigur, nu e o decizie usoara, ea implica un sacrificiu, o renuntare, stari de constiinta dramatice, contradictorii, tensionate, si un tumult sufletesc pe masura. Cu toate acestea, insemnarile zilnice ale autorului au o anumita nota de seninatate, un fel de impacare cu sine. Si asta in pofida framantarilor launtrice, a nemultumirilor, dezamagirilor, amaraciunii acumulate. De multe ori, Cornel Galben se crede mai „pacatos” decat este si isi face nedrepte, exagerate reprosuri. I se pare ca-si risipeste timpul, ca iroseste clipe pretioase, ca munceste doar ca sa se afle in treaba, pentru ca „sandramaua” se clatina (e vorba despre societatea lui, de editura, n.m.) iar uneori se simte „gol ca o laguna”. Dar cred ca e prea aspru cu sine, pentru ca activitatea lui de editor, proiectele duse la bun sfarsit il recomanda ca pe un om deosebit de serios si dedicat lucrului. Cert este ca avem de-a face cu un perfectionist si cu un om incercat, nu de putine ori, de ambitie, incapatanari, orgolii. Recunoscute, insa, scrutate cu luare aminte si cu hotararea de a curata aceste neajunsuri ale firii prin pocainta, rugaciune, canoane. Cine va parcurge „Iesirea din lume”, va constata ca este vorba despre un jurnal decent, retinut, relatand fapte, imprejurari, evenimente fara patima, chiar daca din unele pagini nu lipsesc accentele critice. Exista insa o masura a lucrurilor, o incercare de dreapta cumpanire venita din partea unui om generos. Pentru ca, in fond, este vorba despre jurnalul unui autor de carti dedicate celorlalti, Cornel Galben scotand cinci volume de „Personalitati bacauane” care insumeaza o munca enorma de cercetare, mii si mii de fise etc. Multe dintre notatiile sale de jurnal surprind momente din munca de editor, discutii cu scriitorii ale caror volume au aparut la editura Corgal Press, care si-a dobandit un binemeritat prestigiu datorita probitatii profesionale a lui Cornel Galben. Am mai retinut din carte cateva delicate descrieri ale bucuriei de a fi bunic, portretul micutei Ana Sofia fiind deosebit de atasant.
Sincer sa spun, mi-e greu sa admit faptul ca nu-l voi mai vedea, in mod obisnuit, pe Cornel, un adevarat profesionist, serios, corect, pe al carui cuvant te poti baza, un mare truditor, de asemenea, care nu s-a dat niciodata in laturi de la treaba si, in acelasi timp, un suflet tandru, sensibil. Ii respect hotararea de a-si urma vocatia, calea monahala, sperand ca vom ramane prieteni si ca ne vom regasi si de acum inainte in paginile revistei „Ateneu”, al carei bun si statornic colaborator este de multi ani.