Pare joc, când e chiar o constatare
Nu e prima oară când descoperim „cuvântul din cuvânt” și dăm astfel crezare teoreticienilor semnului lingvistic că literele alcătuitoare ale unui lexem se regăsesc în structura altuia, într-o ordine aleatorie. Primele exemple vin din literatura ultimelor două milenii, iar o tratare pertinentă a subiectului a devenit teza de doctorat a profesoarei Cristina Popescu (Liceul Teoretic „Spiru Haret” Moineşti), despre poezia exilului la Ovidiu.
Exerciţiul-joc la care vă supunem se rezolvă rapid: luaţi fiecare literă din cuvântul LECTURA şi corelaţi-o cu cele 11 litere din cuvântul BACALAUREAT. Au rămas pe dinafară un B şi trei de A, care sunt proprietatea ţintei noastre lexicale. Desigur, avem în jocul respectiv multă speculaţie, dar câtă vreme nume grele din lingvistica mondială (Ferdinand de Saussure, părintele semnului lingvistic, în primul rând) au băgat-o în seamă, putem întrevedea consecinţele binefăcătoare pentru învăţătură ale acestui „accident lexical”. Să conchidem: BACALAUREATUL şi LECTURA sunt inseparabile.
Premieră 2018 – probele orale, în februarie
Nu este o noutate absolută plasarea în a doua lună a anului a unor teste de evaluare: de ani de zile examenul de licență în cadrul unor centre universitare este programat în două runde: în iulie (când se prezintă majoritatea candidaților) și în februarie, pentru cei care nu au promovat examenul în vară.
E bine? E rău?
Am stat de vorbă cu tineri (pseudocandidați, fiindcă ei încă sunt elevi), dar și cu profesori de toate specialitățile. Cei care salută inițiativa Ministerului spun că, indirect, se produce o concentrare a întregului demers pe probele scrise, mult mai relevante. Psihologic, evaluarea orală este izolată de examinarea din vară: riscul bagatelizării („E suficient să te prezinți și să spui «Bună ziua!» pentru a primi calificativul minim”) este aproape inexistent.
Alții au argumente solide pentru a pune la un loc probele orale cu cele scrise: actul evaluării are, prin definițiile date de pedagogi, caracter unitar și deci indisolubil.
Balanță pro
Părerea mea este că preevaluarea din februarie etalează câteva avantaje certe:
– prin statuarea unor itemi concepuți de Centrul Național de Evaluare și Examinare, adică potrivit unor criterii validate de timp, candidatul este supus pachetului de solicitări din perspectivă pur științifică;
– profesorului clasei i se pune la dispoziție o oglindă a stadiului de pregătire al elevului, dintr-un anumit punct de vedere al traseului didactic;
– dascălul își va acomoda următoarele unități de învățare pe eliminarea erorilor și pregătirea atentă a evaluării finale.
O mână de ajutor
Pe internet circulă o variantă de bilet, cu următorul conținut:
„Citește textul cu voce tare.
Despre părinții mei, dar mai ales despre mama, voi avea mereu de spus în decursul acestor amintiri.” Urmează 13 rânduri din „Memoriile” lui Mircea Eliade și un pachet de întrebări, la care se poate răspunde rapid și la obiect dacă aplicăm schema actului de comunicare după Roman Jakobson: context, receptor, emițător, canal, cod, mesaj.
Sugestii pentru dascăli
Dacă doriți cu adevărat o prestație respectabilă, completați cerința astfel: „Citește textul în gând și apoi cu voce tare”. În plus, dacă elevul este pus să citească încă o dată, eventual acompaniat de profesor, câștigul este uriaș. A nu avea nicio reacţie la o lectură ştearsă, poticnită echivalează cu o jignire (aşa consideră profesorul că trebuie să fie parcurs un text). Aici este de fapt analfabetismul funcţional: tânărul demonstrează că nu a înţeles nicio iotă din acel şir de litere.
Ioan Dănilă
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
