Sunt celebrele versuri ale poetului Tudor Arghezi, ca un omagiu cărţii şi creatorilor. Dar până la apariţia cărţii mai este cale lungă. Acelaşi omagiu se cuvine a-l aduce şi editorului, tipografului, corectorului, librarului, până ce cartea ajunge „ca o floare anume înflorită”. Cu un editor am stat de vorbă la această rubrică. El este Ionel Rusei, prietenul scriitorilor băcăuani, patron de tipografie şi director de editură.
“Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.”
După ce a învăţat cum se produce hârtia, şi-a pus în cap să înveţe cum se tipăreşte o carte „Încet gândită, gingaş cumpănită”. A fost dragoste la prima… carte, după care a urmat o „căsnicie” legată pe viaţă. (Gh.B)
„Dacă e să-mi pun pe hârtie biografia, unul din lucrurile cele mai importante care au contribuit la formarea mea, care au stat la baza a ceea ce sunt acum (nu că ar fi ceva deosebit de capul meu, doar să constat că acesta sunt, bun sau rău, de fapt și bun și rău), este lectura. De când mă știu mi-a plăcut să citesc, iar pe parcurs am conștientizat că, cu cât citesc mai mult, cu atât am șansa să aflu mai multe lucruri din care să învăț ceva astfel încât să nu repet greșelile altora.
Cu timpul, văzând că e cam mult de citit pentru o viață de om, am început să selectez doar ceea ce mi-ar fi de folos.
Imediat după Revoluția din 1989, prin 1990 (unele date nu le mai țin bine minte), cât încă mai lucram la Combinatul de Celuloză și Hârtie Letea, am pornit un ziar de publicitate cu un prieten, Dorel Făcăoaru, (ideea a fost a lui). De aici am plecat la Camera de Comerț și Industrie, nou înființată, unde am făcut revista de afaceri a Camerei și apoi am acceptat oferta de a conduce o tipografie particulară, Clio, a doua înființată în Bacău.
Am lucrat cu multă pasiune, erau perioade când lucram în continuu trei zile fără să dorm, firma mergea foarte bine, profitul era nesperat de mare, și cum se întâmplă în astfel de cazuri, au apărut disensiuni între patronii firmei (erau patru), iar firma a încetat activitatea. Cât lucrasem acolo am avut un salariu simbolic, deci nu am acumulat bani, dar am învățat ceva foarte important, și anume cum să conduc o firmă. Astfel încât am luat-o de la capăt.
Adică mi-am înființat propria mea tipografie. Nu singur, ci cu soția și fratele meu. Nu aveam bani să cumpăr utilaje ca să fac producție, de aceea am început să fac intermediere în domeniul tipografic, până ce, cu un împrumut de la un prieten, am cumpărat niște utilaje tipografice vechi și, încet, încet, m-am dezvoltat. Ca mulți alți întreprinzători, făceam de toate în firmă. Eram femeie de serviciu, secretară, hamal (căram hârtie și alte materiale de producție), negociam lucrări, ajutam tipograful, duceam lucrările (cu sacoșa) la clienți.
Legislația era la început, în continuă schimbare, dar trebuie să remarc faptul că era mult mai ,,prietenoasă” decât ce se întâmplă azi, când se fac modificări fără nici un fel de studiu de impact, după care încep «cârpelile» și apoi «cârpelile la cârpeli», un carusel ce pare a nu se mai termina. La un moment dat am cumpărat o editură (Babel) și am «călcat» pe un drum nou.
După primele cărți editate a apărut șansa care mi-a potențat abilitățile native. Această șansă se numea Constantin Călin. Distinsul critic era în căutarea unei tipografii și edituri la care să înceapă seria de cărți care l-au consacrat (era anul 1999). Am învățat enorm de la dânsul. Un aristocrat. Cu dumnealui am intrat în lumea lui Bacovia. M-a fascinat tenacitatea cu care căuta ca și cel mai mic detaliu să fie pus la locul lui. Am admirat rigoarea științifică (fondul) dar am învățat și «finețurile» editoriale care contribuie la aspectul perfect al unei cărți în latura estetică a acestui «produs».
O provocare continuă pentru un editor care trebuie să găsească soluții la orice dorință a scriitorului de a face ca pagina să aducă cu sine o frumusețe care să se adauge frumuseții textului. Am învățat câtă importanță poate avea până și un rând gol în economia unei pagini. Am admirat procesul continuu prin care fraza, de la o corectură la alta, devenea mai plină, mai rotundă, astfel încât devenea perfectă! Nu se mai putea scoate sau adăuga nici un cuvânt!
Relația aceasta m-a făcut să fiu foarte exigent în ceea ce editez (dar până să ajung aici am contabilizat și destule erori). Între ceea ce am tipărit (serviciu făcut pe bani, pentru că mulți doresc să-și vadă numele pe o carte) și ceea ce am editat (multe cărți finanțate de mine) diferența e mare.
Prin intermediul ziaristului Claudiu Tîrziu am descoperit literatura de detenție, de fapt memoriile celor care au luptat împotriva comunismului, eroi despre care nu se știa mai nimic. Petre C. Baciu (Răstigniri ascunse), Dan Lucinescu (Jertfa, Lupta), Gheorghe Jijie (trei monografii ale unor personalități interbelice, anticomuniști), Constantin Mihai (Figuri simbolice ale elitei marturisitoare, Nevoia de modele. Chipuri ale elitei), Gică Manole (Apocalipsa după Stalin), Mihai Stere Derdena (Mărturisirea unui neînvins), Vladimir Dumitrescu (Mărturisirile unui ,,criminal politic”), Virgil Maxim (Imn pentru crucea purtată), Grigore Alexandrescu (Lichidarea burgheziei române), Paul Goma (Săptămâna roșie) și multe altele.
În colaborare cu editorul Viorel Cucu am pornit o serie de cărți despre problematica Basarabiei, semnate de acad. Gheorghe Buzatu (Paradigme ale tragediei Basarabiei), Ion Lupu (Înstrăinata noastră Basarabie), I. Seniuc și Gh. Moruzea (Memoriile refugiului din Basarabia), acad. Nicolae Dabija (Prutul are două maluri), Ion Nuță (Limbă și cultură românească în Basarabia), precum și cărțile semnate de Andrei Vartic.
Dar nu e cazul ca să înșir aici toate cărțile cu care mă mândresc. Mai bine să vă spun unde m-a dus această pasiune. Am constatat că autorii băcăuani (mă refer aici la cei valoroși), nu au loc de expunere. Lanțurile de librării din țară nu «riscă» cu ei, iar librăriile băcăuane (câte au mai rămas) s-au aliniat aceleiași strategii. Și astfel am ajuns la concluzia că trebuie să ne unim pentru a rezista pe o piață concurențială foarte dură.
Am contactat câteva din editurile din Bacău (Rovimed, Vicovia, Egal, Plumb), care s-au raliat inițiativei mele de a înființa o asociație care să promoveze autorii băcăuani, pentru lărgirea masei de cititori (cu deosebire din rândul tineretului), acțiuni pentru mai buna cunoaștere a istoriei locale și a personalităților care au contribuit la dezvoltarea Bacăului.
Încă nu am definitivat partea formală a Asociației, dar prima măsură a fost să realizez un aranjament comercial în baza căruia, începând cu data de 7 iunie 2018, toate editurile din Bacău care doresc să-și promoveze scriitorii băcăuani, să poată face aceasta într-un spațiu ultracentral, la parterul Complexului comercial Luceafărul, din municipiul Bacău. Această realizare a fost posibilă ca urmare a generozității Doamnei Claudia Bîclea, patroana magazinului Claudette.
Iubitorii de cultură pot găsi aici lucrări circumscrise acestei tematici și nu numai, opere semnate de George Bacovia, Constantin Călin, Maximilian Vasiliu, Viorel Savin, Constantin Antoniu, Viorel Chirilă Climescu ș.a. Amatorii de artă vor găsi albume cu pictura și grafica lui Nicu Enea, interesații de istorie vor putea răsfoi pasionantele Istorii de altădată de pe Valea Berheciului dar și un volum impresionant de mărturii despre contribuția domnitorilor români la dezvoltarea mănăstirilor de pe Muntele Athos.
Un volum special, dedicat istoriei avocaturii – semnat de maestrul Constantin Antoniu – se adresează deopotrivă specialiștilor dar și publicului larg. În câteva zile voi aduce volume semnate de Gheorghe Iorga, Dan Petrușcă și Val Mănescu. Un loc special îl reprezintă grupajul de cărți semnate de Constantin Călin (care la 22 iunie a împlinit 78 de ani), publicist de elită, scriitor, critic și istoric literar, un autor al cărui nume este indisolubil legat de George Bacovia, pentru studierea căruia a depus un efort continuu pe parcurul întregii sale vieți, și al cărui Dosar Bacovia, cu trei volume masive, a devenit un punct central de referință pentru orice editor sau istoric literar care dorește să se apropie de opera lui Bacovia.
M-a bucurat receptivitatea colegilor editori din Bacău și vă asigur că asociația va fi o prezență activă în peisajul cultural băcăuan.
Cred că aici trebuie să încheiem discuția pentru că am pe birou câteva cărți care așteaptă de mult. Oricum, despre asociație, cele mai multe lucruri se văd acolo, la parterul magazinului Luceafărul.
În curând voi veni cu noutăți. Și atunci vom vorbi și despre cum vede un editor «de Bacău» viitorul.”
