A pornit in cariera construind, din nimic, departamentul import-export al Agricola International. In 1993, in proaspatul infiintat departament a avut un rulaj de 3 milioane si jumatate de dolari. A dat cu capul de toate greutatile, dar fiecare experienta i-a fost, de fapt, lectie de business. Acum, Cristi Munteanu, managerul Ro-Lion Foods, conduce o afacere de un milion de euro si pune mâncare, dintr-o cutie, pe masa englezilor, singura sa piata de desfacere.
100.000 de dolari dati pe garantie morala au reprezentat inceputul afacerii lui Cristi Munteanu, un afacerist local pe care nu l-am vazut niciodata la taieri de panglici sau evenimente la care se inghesuie politicienii. Este din categoria oamenilor de afaceri care „tac, dar fac”. „In 1996 m-am retras de la Agricola, dar avusesem timp sa prospectez pietele din aproape toata lumea. Sa infiintezi din nimic un departament de import-export a insemnat sa dau cu capul de toate greutatile”, isi aminteste Cristi Munteanu. Este mândru ca nu s-a indepartat de formarea sa baza, economie si afaceri. „12 ani au insemnat sa conving partenerii sa facem aceasta investitie”. Cristi Munteanu vorbeste despre unitatea de productie de pe strada Abatorului, o cladire aflata in ruina când a preluat-o. Se implineste un an de zile de când fabrica si-a schimbat infatisarea iar aici se produce, dintr-o paleta de 14 produse pentru piata engleza, conserva de carne de vita in sos (Corned Beef). Este o afacere cu capital 56 la suta englez, dezvoltata cu trei parteneri din Manchester, dar si in colaborare cu alti doi jucatori puternici de pe piata interna, Facos Suceava si Scandia sibiu.
„Ne luptam cu Brazilia si Argentina”
„Din Germania la granita de est a Uniunii Europene cred ca am fost primul care a intrat pe aceasta piata imposibila, pretentioasa calitativ. Cum am reusit? 80 la suta din alimentatia britanicilor se bazeaza pe conserve. Dar, vorbim de produse organice, naturale, fara E-uri. In Marea Britanie, oamenii cumpara produsul, il degusta si apoi sesizeaza locurile din care l-a cumparat. Ramâne fidel”, explica Cristi Munteanu. Produsele pe care le livreaza englezilor sunt pe baza de carne de vita. Preparata, feliata, in cuburi, in sosuri – sub numeroase forme si gusturi, este un produs „cu un pur caracter britanic” (o spune chiar producatorul) ce are mentionata pe eticheta tara de provenienta: România.
Rigorile pietei engleze sunt insa departe de ceea ce inseamna piata româneasca. Nu poti intra in supermarket fara certificatele de calitate care sa ateste calitatea marfii pe care ai produs-o. „Este o chestiune de securitate nationala, daca vreti, de protejare a cetatenilor englezi”, explica omul de afaceri bacauan, motiv pentru care a obtinut standardul BRC pentru siguranta alimentara.
Un alt mare avantaj este ca TVA-ul la alimente este in Anglia zero. Da, ati, citit bine, zero. Acesta este motivul pentru care poate vinde conserva pe care o produce cu 1,5-1,7 lire. „Marii jucatori de pe piata engleza sunt Brazilia si Argentina. Au la dispozitie materia prima, carnea de vita, din belsug. Ei domina piata”, spune Cristi Munteanu, usor dezamagit. L-am intrebat imediat cu cine lucreaza de la noi, din tara. Raspunsul vine cu o urma de mâhnire. „Tragedia producatorului român: 70 la suta din materia prima vine din import. Subventia pentru vita de carne nu se mai da in Uniunea Europeana. Este o mare problema! Mai sunt ceva abatoare in Nordul Moldovei, dar prea putin iau marfa de aici. Ma aprovizionez doar in proportie de 30 la suta din piata interna si 70 la suta din Germania, Polonia, Ungaria”, spune Munteanu. Procesarea materiei prime se face la Suceava, insa restul etapelor din procesul de productie a conservei de carne de vita in sos au loc in Bacau. 37 de angajati lucreaza pentru a face posibila realizarea si livrarea produsului. O subdivizie a Walmart (gigantul retailer american), Asda, al doilea jucator de pe piata lanturilor de magazine din Marea Britanie, vinde conserva facuta in Bacau cu numele sau pe ea. 45.000 de cutii pleaca intr-un singur camion, iar reclamatiile sunt intr-un numar infim, semn ca afacerea merge bine.
Cristi Munteanu nu vede un astfel de produs sa prinda pe piata interna. Ar trebui schimbate retetele, facute pe gustul românilor care desi sunt saraci, manânca prost, ignorând vorba inteleapta „suntem prea saraci ca sa cumparam lucruri ieftine”. Probleme incep de la baza (de la furnizarea cerealelor pentru animale), insa rezolvarea lor depinde in mare masura de clasa politica, dupa cum da de inteles, printre dinti si omul de afaceri bacauan.
Directia: Orientul Mijlociu
Intre timp, macar in ceea ce-l priveste, Cristi Munteanu incearca sa faca toate lucrurile „englezeste”. Fabrica este mai curata decât multe din spitalele pe care le-am vizitat. Fiecare conserva e verificata si rasverificata pentru ca in joc sunt vietile oamenilor. I-a invatat pe angajati ca daca vor sa lucreze aici trebuie sa respecte toate regulile. Acum sunt 37 de salariati, dar din 2013 se va lucra in 3 schimburi. Se prefateaza si o noua piata de desfacere, la fel de pretentioasa si la care trebuie sa se adapteze si cultural: Orientul Mijlociu. Israelienii si palestinienii vor mânca, cu putin noroc si sansa de partea afaceristului bacauan, carne de vita „fabricata” in Bacau.
