Cea mai importanta organizatie profesionala a agricultorilor din tara noastra, Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din România – LAPAR, are un presedinte bacauan: inginerul Laurentiu Baciu. Fermier in zona Damienesti, este si unul dintre cei mai cunoscuti specialisti din agricultura româneasca, fiind si cel mai mediatizat. Practic, aproape nu exista problema in domeniu sau fenomen care sa afecteze, intr-un fel sau altul, agricultura, fara a i se solicita opinia. Credem ca este si cel mai activ si mai pregnant presedinte al LAPAR, remarcat usor si de asociatiile profesionale europene. Una dintre acestea, Organizatia Europena a Proprietarilor de Terenuri (ELO), l-a cooptat, la finele anului trecut, in Consiliul Director, care are numai cinci membri, si numai dupa doi ani de la intrarea LAPAR in organizatie. Carismatic, dar cu o personalitate debordanta, Laurentiu Baciu s-a impus rapid in relatiile cu reprezentantii statului si chiar cu cei ale institutiilor si organizatiilor europene.
Domnule presedinte, am remarcat, as spune in cunostinta de cauza, ca in câtiva ani functia din LAPAR v-a schimbat. In bine.
Toata viata inveti. Am trecut prin multe, dar in final totul e bine când se termina cu bine. Am capatat multe cunostinte noi, pe lânga cele profesionale de baza pe care le mai stapâneam. Si, apoi, am avut deseori posibilitatea sa vorbesc in public, ceea ce te mobilizeaza altfel. Acum, mai ales in aceasta lupta patronala cu institutiile statului, trebuie sa fii mereu documentat, daca te si respecti. Altfel te elimini singur, esti neglijat pâna acolo unde iti iei singur lumea in cap. Am ajuns de la postura de fermier pâna la contacte directe cu presedintia României, cu membrii guvernului, dar si cu oficialitati de la Bruxelles, unde ai nevoie de o informare corecta si de o expunere a problemelor in aceeasi maniera. Pentru ca acolo reprezinti o tara. Fiind in UE, nu poti iesi din rând, trebuie sa vorbesti aceeasi limba.
Cum a ajuns un bacauan la Bruxelles
Cum a devenit un fermier român membru al Consiliului Director al ELO?
Probabil, felul in care am abordat problema agriculturii românesti si europene, dar si mondiale, pentru ca toate merg in lant, cred ca i-a si determinat pe omologii mei din cele 28 de tari europene membre sa ma accepte in Consiliul Director al ELO.
Practic, este un pasaport acordat tarii noastre in aceasta sfera a politicilor agricole.
De doi ani, de când România este in ELO, interventiile pe care le-am avut in diverse ocazii, la congrese, in forumuri pe teme agricole, au fost remarcate. La nici un an de la intrarea in ELO, tara noastra a reusit sa aduca Forumul european pe agricultura la Bucuresti, un lucru important.
Pâna la urma, cum s-a facut de ati fost primit in Consiliul Director al ELO? Ati candidat sau cum a fost?
Abia despre acel sistem de alegeri poti spune ca este democratic. Deci, acolo nu se inscriu candidaturi. La alegerea unui membru participa toti reprezentantii statelor membre. Asadar, toti sunt potentiali candidati si câstigatori. Toti cei 28 erau pe o lista. Dar, din 28 trebuiau bifati numai patru, pentru ca al cincilea este presedintele ELO. Eu insumi i-am votat pe alti patru, nu pe mine, pe care ii cunosteam si ii vedeam mai activi in organizatie. Când comisia a numarat voturile finale nici nu prea eram atent. Dar, odata mi-am auzit strigat numele si nu stiam ce s-a intâmplat. Eram al treilea, ca numar de voturi, 18 fata de 23 ale celui de pe primul loc.
Ce credeti ca au apreciat la dumneavoastra cei din ELO? Ce reprezinta aceasta pentru comunitatea fermierilor din România?
ELO, ca si LAPAR la nivel national, are posibilitatea de a anticipa si de a contribui la intocmirea unei strategii agricole. Pentru aceasta activeaza. Avantajul României este ca are acolo un reprezentant, un membru al Consiliului Director, care va putea sa faca lobby pentru ea. Acolo se da ora exacta in acest domeniu, iar daca noi, românii, aveam oameni in organizatiile europene, probabil multe hotarâri care contravin intereselor tarii noastre nu se mai luau.
Totul e pâna la pamânt
Reprezentati proprietarii de pamânt. Cum apreciati situatia juridica a terenurilor agricole din tara noastra? Cum vad fermierii români preluarea masiva de terenuri de catre straini?
La noi, in problema fondului funciar e o adevarata catastrofa. Se discuta mult, specialistii se apuca, din patru in patru ani, de cadastrare, dar nu se face nimic. Si Europa a dat bani (o suma destul de frumusica, vreo 600 de milioane de euro) pentru inceperea acestor lucrari, dar nu stiu ce s-a intâmplat cu ei, pentru ca lucrarile nu s-au facut. Suntem singura tara in aceasta situatie, care ne va aduce mari neplaceri din 2018, când s-ar putea ca subventia europeana sa tina tocmai de regimul juridic al terenului. Insa, poate vom reusi sa gasim intelegere la prim-ministru, pe care il vom aborda cât de curând, pentru ca in domeniul agriculturii este foarte bine cunoscut.
Care credeti ca va fi viitorul agriculturii românesti din perspectiva preluarii masive a terenurilor agricole de catre straini?
Am fost „urecheat” de colegii mei din ELO pentru ca m-am opus la a se vinde terenurile agricole catre straini si mai ales atât de ieftin. Dar, nu ma tem de urecheala, important este ca noi sa nu ne pierdem identitatea. Acum vreo doi ani, un croat, fabricant de masini agricole, chiar asa spunea: a-ti vinde pamântul inseamna sa-ti vinzi identitatea. Noi incercam, in noua conjunctura, sa modificam legea total dezavantajoasa privind vânzarea si cumpararea terenurilor agricole.
Sunteti un fermier dintr-o zona agricola, Moldova, care nu se compara cu altele, din sudul sau vestul tarii. La noi pamântul poate e mai putin cautat de straini, desi au ajuns si aici. De ce va bateti atât de tare pentru ideea de a nu ne vinde tara prin terenurile agricole instrainate?
Da, la noi, in Moldova, situatia e alta, la noi daca nu urci sigur cobori, pentru ca pamântul pe care mergi este mai ales din deal in vale. Dar, nu pot ramâne indiferent la ceea ce se intâmpla in tara. Am fost toata viata un optimist si, mai ales, ca fiecare, vreau sa las si eu ceva in urma mea. De aceea, nu vreau sa fac totul numai pentru mine. De aceea, nici nu ma implic in tot felul de jocuri, de afaceri. Eu slujesc pamântul din care imi câstig existenta. Eu nici proiecte europene nu am, desi, din rautate, am fost acuzat si de aceasta.
Tocmai din aceasta perspectiva, cum vedeti viitorul agriculturii românesti cu atâtia straini in casa noastra?
Tocmai spuneam ca sunt o fire optimista. Deci, inca sper ca românul va avea rolul lui pe acest pamânt românesc. Pentru ca pricepere este, interes este, dar am suferit si inca suferim pentru ca ne trezim mai la urma sau incepem sa invatam numai din greseli. Agricultorii pot aduce si ei plusvaloare, deci toti trebuie sa inteleaga sa faca ceva sa traim din ce in ce mai bine. Avem posibilitati, dar ciudat e ca nu dam inainte ori chiar ne intoarcem in timp. Am fost si ghinionisti ca in ultimii 25 de ani la conducerea institutiilor statului s-au perindat numai amatori. N-am pus in posturile cheie oamenii cei mai bine pregatiti. Politica ne-a facut foarte mult rau, iar daca as da vina pe cineva pentru ca ne-a adus unde suntem ar fi tocmai pe modul prost de a intelege sa faci politica. Toti s-au gândit numai la intersele proprii sau ale gastilor din care au facut parte. Am darâmat multe numai pentru ca erau facute de altii.
Politica a stricat agricultura României
Sunteti cel mai activ presedinte al LAPAR, ea insasi cea mai importanta organizatie a agricultorilor din România, cel mai important partener de discutii cu Ministerul Agriculturii si cu ceilalti factori implicati in coordonarea agriculturii din tara nostra. Cum caracterizati relatiile in care sunteti acum cu acesti parteneri?
Intotdeauna am fost inteles gresit, in aceasta calitate. Noi, cei din LAPAR, nu avem intentii obscure, ci ne dorim sa fie bine pentru toti. Asa au aparut subventiile pe motorina si altele asemenea, unele acte normative care usureaza munca fermierului. Dupa lungi discutii si tot timpul pe contrasens. In ultima vreme, cred ca si-au dat seama si reprezentantii institutiilor statului, iar raporturile dintre noi sunt mult mai elastice. Participam la modul cel mai serios la dezbaterea unor acte normative, in comisiile de specialitate ale Parlamentului, dar si la agentiile statului sau la Ministerul Agriculturii. Si am reusit multe. Noi totdeauna ne-am dorit sa traim, cu oficialitatile statului, intr-o simbioza, sa lucram impreuna, sa deschidem cartea la aceeasi pagina si sa gasim solutiile cele mai bune. Nu intotdeauna a fost asa, de aceea am si protestat public uneori.
Vorbiti de un soi de imblânzire a oficialilor statului. In domeniul agriculturii când a inceput dezghetarea aisbergului? In vremea ministrului Constantin?
El a inteles foarte târziu ca noi l-am fi putut ajuta foarte mult. A pierdut mult timp – dupa spusele proprii – ca a fost prost consiliat. Pentru ca nu a stat de vorba numai cu profesionistii. Sau, daca ii asculta pe toti, trebuia sa traga doar cele mai bune concluzii. Or, noi avem asemenea profesionisti.
Cum apreciati politica agricola a statului la nivelul anului 2015? Câta incredere va inspira noul guvern Ciolos, pentru 2016? Dar noul ministru al Agriculturii?
Eu ii cunosc foarte bine si pe premier, si pe ministrul Agriculturii. Am lucrat impreuna, am colaborat. Chiar ne-am intretinut cordial. Stiu cât sunt de ambitiosi, desi de o modestie rara. Tot ce au facut pâna acum au facut cu forte proprii si nu au tinut mortis de ce nu puteau face. Am incredere in ei.
[/lock_content]
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
