Este foarte îngrijorător faptul că Guvernul a aglomerat Parlamentul cu proiecte de legi care se concentrează pe limitarea drepturilor și libertăților cetățenești, în loc să se concentreze pe îmbunătățirea vieții cetățenilor.
În timp ce este important să existe legi care să protejeze interesele publice și să împiedice comportamentele dăunătoare, aceste legi nu trebuie să ducă la restricționarea libertăților și drepturilor cetățenești.
E drept că multe dintre aceste înțiative vin ca urmare a presiunilor exercitate de organismele internaționale sau de partenerii strategici ai României. Cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm dacă aceste politici și legi sunt adaptate nevoilor și realităților locale.
De la reglementarea vânzărilor de case, care nu se mai pot face dacă imobilele nu sunt eficiente termic, la implementarea conceptului de „oraș de 15 minute”, care limitează deplasările și libertățile cetățeanului, se poate vedea că există un numitor comun, unul pe care l-am experimentat deja parțial, în vremea pandemiei.
Guvernul ne vrea băgați în țarcuri, în ghetouri, hrăniți cu insecte și viermi și ne întrebăm ce anume nu ne spune când ne pregătește toate acestea.
Ne putem întreba în ce măsură Ceaușescu a fost reevaluat de liderii lumii libere de aceștia insistă să adopte fix măsurile pentru care Occidentul l-a criticat pe președintele nostru în trecut? Alimentația rațională, limitarea deplasărilor, economiile de energie, legislația referitoare la normele de adresare (nu aveai voie decât cu „tovarășe” iar azi există țări care impun formule de adresare celor care se consideră a avea alt gen și-i pedepsesc pe cei care se adresează unui bărbat care se crede femeie cu „domnule”, adresarea „corectă” fiind „doamnă”), sunt doar câteva dintre exemple.
Este legitim să ne întrebăm unde se va sfârși această nebunie a măsurilor luate după ureche sau după traduceri. Este evident că implementarea acestor politici poate fi dificilă și că poate exista o rezistență puternică din partea societății. În plus, există întrebări cu privire la capacitatea Guvernului de a implementa aceste politici în mod eficient. Unele dintre aceste politici pot necesita investiții semnificative în infrastructură și resurse, iar implementarea lor poate fi costisitoare și consumatoare de timp.
Ne întrebăm dacă cei care iau decizii sunt conștienți că aceste măsuri au ca rezultat cel mai negru coșmar al lor: că populația va capătă tot mai mult sentimente pro-rusești, deciziile iraționale constituindu-se în cea mai eficientă propagandă pro-Putin.
