Interpretam natura, ca oameni, cum interpretam viata din casa noastra. Ceea ce nu este valabil. Ar trebui sa fie invers. O serie din regulile din casa noastra ar trebui preluate dupa cele din natura. Dar ca sa le folosesti ar trebui sa le cunosti. Iar ca sa le cunosti nu e suficient sa citesti niste carti.
Experientele si trairile nu sunt neaparat leac de invatatura. Cartile se scriu spicuind din alte carti. De aceea multe din cele recent aparute au o bibliografie cât un capitol. Ce luam de bun? Unde-i intelepciunea? Natura invata de milioane de ani sa evolueze singura, atât cât si cum poate, dar nu uita din când in când sa se razbune.
Ca si generatia tânara pe cea mai in vârsta. In urma cu sapte decenii se puneau bazele unui proiect, care viza electrificarea tuturor regiunilor tarii. Principala resursa o reprezentau bazinele hidrografice. Proiectantii barajelor, construite pe cursul râurilor importante, urmareau trei scopuri: construirea de hidrocentrale, preintâmpinarea inundatiilor si o resursa de apa ieftina, la indemâna, pentru irigatii.
Asa au aparut marile acumulari de la Bicaz, Valea Uzului, salba de pe Bistrita si Siret, ca sa nu le amintim pe cele de la Vidraru sau Portile de Fier. Nici cei mai pesimisti constructori de atunci, tinând cont de forta de munca existenta, nu si-au imaginat ca in timp, nu vor mai fi la fel de bine intretinute, dragate si decolmatate.
Infrastructura pentru irigatii a fost prima abandonata. Ideea de a face o radiografie a lacurilor care inconjoara Bacaul a venit dupa o discutie avuta cu profesorul Catalin Rang, cu ceva timp in urma. „Barajele sunt facute sa fie colmatate. Depinde ce se prefera. Ai un sistem contra altuia, greu pot coexista. Vrei energie hidroelectrica sau biosfera? Aici este ori da, ori nu!”
Planificatorii de vise
Ca tot au venit ploile si harta iar e impartita pe coduri colorate, am zis sa-i fac o vizita domnului profesor, sa ma lamuresc de ce nu exista cale de compromis. Ce este cu acel „ori da, ori nu”. Dupa ce au aparut lacurile de acumulare se spunea, prin anii saptezeci, ca Bacaul se aseamana cu Delta Dunarii. Bineinteles ca afirmatia trebuia tratata ca o metafora. Dunarea si-a creat delta in mii de ani. Are niste caracteristici specifice de extindere a spatiului prin cele trei brate, suprafata este alta.
„Cunosc lunca Bistritei si a Siretului de când eram mic. Aveam cam zece ani când m-au lasat parintii sa plec singur la pescuit, la Holt sau la Gheraiesti. Luncile, atunci, aveau niste paduri, nu ca mi se pareau mie inspaimântatoare, dar erau aproape de nepatruns. Acuma se mai gaseste asa ceva doar la Roman, padurea Basta si in padurea de la Mircesti. Sunt singurele care au ramas neinfluentate. Paduri erau si de la Galbeni si pâna in aval de podul de la Racatau, unde se intâlnea Bistrita cu Siretul.
Era o lunca atât de deasa… i se spunea Lunca Curelei. Mai jos continua cu Lunca Racatau, care se prelungea pâna in dreptul localitatii Racaciuni, la Pancesti, Dienet. Lânga Bacau, de la Gheraiesti in sus, tot lungul Bistritei, pe malul inalt era numai padure batrâna. Parcul Gheraiesti nu e plantat. Este de fapt un rest din acea padure. Doar partea din spatele Statiunii pomicole a fost plantata. Are in jur de cinzeci-saizeci de ani. Inginera Mihalache de la Statiunea Hemeiusi, o mare specialista, a venit cu idei, cum sa se organizeze treaba , pentru a reface padurea sa semene cu vechea structura. Zona era cunoscuta ca Lunca lui Solt, un bogatas care detinea vechea cladire a statiunii.
Plamânii orasului
Aparitia lacurilor de acumulare a insemnat sacrificarea padurilor si formarea unor suprafete de apa, cu efect pozitiv. Pâna atunci, când venea Bistrita mare, inunda toate casele de pe Vadu Bistritei pâna la Casa de oaspeti si fosta fabrica Proletarul. Aceste lacuri au inceput sa functioneze ca niste plamâni. Aduna apa când ploua si o revarsa apoi, de regula, controlat, din lac in lac.
Constructia lor si a hidrocentralelor s-a amortizat de mult, de aceea apare intrebarea cum de au ajuns falimentare. Inginerul este multumit de ce a ridicat. Biologul insa isi pune intrebari: „Toate astea sunt favorabile. Dar cum ramâne cu faptul ca am ras padurile? Care este lucrul pozitiv? Ca am creat aceste avantaje!?
Dar faptul ca odata cu padurile au disparut si mii de specii, nu este negativ? Mii de specii de plante, animale, nevertebrate, care au trebuit sa se retraga din acel habitat. Nu este vorba de o extinctie, dar s-a distrus un ecosistem pentru a construi, antropizat, un altul.”
Prin extinderea suprafetei de apa s-au inmultit broastele, pestii. Odata cu colmatarea lacurilor a aparut stuful, papura. S-au creat conditiile de inmultire in apa mica si pentru specii care nu au proliferat aici.
Au disparut specii autohtone. Valea Bistritei era renumita printre pescari pentru migratia scobarului si morunasului. Odata cu barajele s-a terminat cu migratia, ducând la disparitia lor la noi. Acesti pesti ii mai regasim doar de la barajul de la Bicaz in amonte, sau rar, pe Siret. Vom vorbi despre starea principalelor lacuri, tendintele ecologice si efectele pescuitului si al vânatorii, (cu da si nu) in aceste areale, in numarul viitor.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
