”O zi cât un secol de istorie”- așa consideră oituzenii și păstorii lor sufletești pe căile credinței ziua de 26 mai, când în frumoasa lor așezare înconjurată cu dealuri și păduri a avut loc sfințirea Bisericii ”Sfinții Împărați”, la finalizarea lucrărilor de mărire și de înfrumusețare a acestui lăcaș. În preajma sa se află Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial așa că pe drept cuvânt la această mare sărbătoare religioasă de sfințire biserica Oituzului a fost numită ”Mausoleul Duhovnicesc al Eroilor Reîntregirii Neamului”.
Peste 3000 de creștini ce au ajuns la slujba religioasă arhierească prilejuită de acest eveniment, ei venind din localitățile așezate în Pasul Oituz dar și de pe văile Cașinului, Trotușului, de sub Măgura Târgu – Ocnei. Cu toții s-au bucurat de o sărbătoare strălucitoare la care au fost prezenți ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcop al Hușilor, un impresionant sobor de preoți din Protoieria Onești, în frunte cu părintele protopop Ioan Bârgăoanu.
Cu prilejul acestei slujbe religioase a fost hirotonit ca preot Andrei Turcu, ce va sluji la Paraclisul ”Sfântul Ioan Evanghelistul” din Protopopiatul Onești. ”Frăția duhovnicească este cea mai puternică” a declarat în fața miilor de credincioși ÎPS Teodosie în timp ce ÎPS Ignatie a transmis cel mai puternic îndemn al credinței: ”Să spunem «Hristos a Înviat» sufletelor ce străjuiesc această vale a jertfelor!”Ierarhul locului ÎPS Ioachim a rostit un emonționant cuvânt de învățătură menționând că ”această zi a sfințirii bisericii din Oituz este ziua sărbătoririi și reînvierii acestui lăcaș – adevărată «catedrală» ce are ca singură bogăție oasele eroilor!
Pe această vale, unde au căzut 18 000 eroi oriunde sapi simți că pământul de aici a fost plămădit cu sângele martirilor! Oituzul este un spațiu care sfințește! Unde simți efervescența și spiritul eroilor, făcând parte din acest popor jertfelnic! Aici la Oituz, unde altarul este rupt din munți de piatră, iese un șipot prin care curge harul lui Dumnezeu! Iar acum valea Oituzului nu mai presupune teamă ci este o cale liberă către Transilvania străbună și către Europa, dacă mai este creștină!”
