Traiesc, aidoma celor mai multi dintre dumneavoastra, in regim de urgenta, in cea mai mare parte a anului. Vara insa, cel mult doua saptamâni, incerc sa inspir/respir normal, privesc pâna si copacii, si sufletul firului plapând de iarba, cu alti ochi.
Fac eforturi calme pentru a pricepe pâna si drama gropilor din asfalt, atitudinea politicienilor bolnavi de cancerul galopant al coruptiei, decorul cenusiu-agresiv in care supravietuiesc… Am încercat in aceste zile, pe acest fond de supravietuire relativ tihnita, sa pricep de ce satele si orasele noastre, care inghit cu voluptate miliarde de euro, arata atât de obosite, de cârpite, de ce par niste asezari ratacite intr-un timp indepartat si inospitalier… Atunci când vorbesti despre muzeele, bibliotecile, parcurile si bulevardele noastre, de pilda, te apuca mila daca le compari cu suratele lor din tarile civilizate.
Atâta mila te inunda, incât ar trebui sa le nascocesti alte nume. Si nu numai, ci si pentru notiuni/sintagme precum nivel de trai, calitate a vietii, cinste, responsabilitate, solidaritate, atitudine crestina, administratie locala, parlament, guvern, presedinte, premier… Suntem o alta lume. Un fel de non-lume. Pe acest fond al sensibilitiatii care priveste totul la microscop, mi-a trecut prin cap faptul ca nu este Ok faptul ca-i asezam la zid pe alesii nostri care calatoresc prin strainatate, pe bani publici. Cred ca ar trebui sa renuntam la aceasta atitudine. Mai mult, poate ca ar trebui sa-i obligam pe cei care nu indraznesc sa dea ochii cu normalitatea civilizatiei sa mearga acolo, sa vada ca ei reprezinta anormalul, nimicul, agresivitatea umana. Dar, dupa ce vin de acolo, sa-i luam de guler, sa fim cu ochii pe beregata lor.
Sa-i intrebam cam asa: ,,Nenorocitilor, v-am trimis acolo ca sa holbati ochii, ca sa vedeti ca exista si o lume normala, o lume in care nu se traieste doar electoral, doar jefuind Cetateanul, doar in regim de cancan, doar in joc de glezne mafiot care incearca sa puna Justitia cu botul pe labe, doar in stil politico-golanesc! V-am trimis ca sa vedeti ca nu exista pe lume doar mahalaua voastra banditeasca!”
Nici nu stiti câte idei generoase pentru sufletul democratiei iti poate oferi o clipa de taifas cu sufletul minunat al unui plapând fir de iarba… Incercati sa stati la o voroava tihnita cu firul dumneavoastra de iarba…
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
