Stii ce ne-am gândit noi, prea iubitorii tai colegi de redactie? Ca ai fi cel mai nimerit sa scrii, imediat dupa Revelion, chiar in prima zi a noului an, un editorial. Dar, daca e posibil, nu fi pesimist, mai ales ca anul incepe bine pentru tine: ai de munca inca din primele sale clipe, nu te curteaza somajul, te poti afirma…
Fericit de sansa pe care mi-a scos-o in cale bucuria de a trudi vesel dupa o noapte de nesomn, mi-am zis ca as putea broada, infratindu-ma ticalos cu paradoxul, pe tema clasica: sunt optimist in ceea ce priveste viitorul pesimismului. Apoi, mi-am revenit. Uite, mi-am zis apoi, ce-ar fi sa stau la o voroava cu optimistii? Poate se lipeste si de mine ceva din spiritul lor…
Tragând ca o locomotiva din pipa, tusind strategic dupa o nouadusca de whiskey matinal, Winston Churchill, ca un veritabil strateg, nu m-a indemnat sa fiu pesimist sau optimist, ci mi-a schitat doua portrete: ,,Pesimistul vede dificultatea in orice imprejurare. Optimistul vede oportunitatea in fiecare dificultate”. Satiristul american Ambrose Bierce imi defineste fenomenul:,,Optimismul – doctrina sau credinta ca totul este frumos, inclusiv ceea ce este urât”.
Asta ma scoate din papuci si-i arunc in obraz: ,,Cum, omule, sa fiu optimist chiar si atunci când nu gasesc, nici de leac, un politician necorupt?” Ei, se vede ca nu stii ce a spus amicul nostru comun, Oscar Wilde: ,,La baza optimismului se afla o nemaipomenita teroare”.
Inghit in sec si caut alt interlocutor intelept. Voltaire sesizeaza ca am un dinte impotriva optimismului si-mi recomanda o perspectiva care ar trebui sa ma lecuiasca: ,,Ce este optimismul? Este furia de a sustine ca totuleste bine, când iti merge rau”.
Si, daca, prin absurd, ii arunc eu frantuzului, imi merge bine? Fii, serios, amice!, imi arunca, si el, peste umar. Aminteste-ti ca esti vietuitor de România! Strâmb din nas, oftez, si ma trezesc luat de guler de catre Charles Chaplin: ,,Nu vei zari nicicând un curcubeu daca te uiti in jos”. Imi vine sa-l calc pe bombeul celebrilor papuci, dar recunosc faptul ca, logic, insul are dreptate.
Banuind ca nimeni nu m-a convins ca pot deveni, macar pentru un an, un optimist de serviciu, Walter Winchell, hâtrul comentator american de radio, intra in vorba si, foarte pragmatic, imi sopteste: ,,Un optimist este cineva care s-a suit in copac ca sa nu-l prinda leul, dar se bucura de peisaj”…
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
