Prima duminică din 2024 ne aduce și o mare sărbătoare. E Sf. Ion și e motiv de bucurie pentru aproape 400.000 de români care poartă numele de Ion, Ioana sau derivate. Noi le spunem „La Mulți Ani!!!” cu bucurii tuturor băcăuanilor care poartă acest nume, iar de această dată, cu acest prilej, vă propunem să cunoașteți și altefel, pe unul din „Ion-ii” Bacăului. E vorba de Ion Șarban, directorul Sport Club Municipal Bacău pe care l-am rugat să ne povestească în mare povestea vieții sale.
„De mic copil mi-a plăcut, jocul, mișcarea și competiția. Chiar dacă, sau tocmai de aceea, confruntându-mă cu anumite afecțiuni ale copilăriei, s-a născut în mine dorința și promisiunea față de mine, de a-mi forma o condiție fizică care să-mi permita să nu resimt vreodată corpul ca fiind o povară, și mișcarea ca pe o dificultate.
Copilărind inițial la casă, în vecinătatea Sălii Sporturilor, care de altfel, atunci se și construia, și apoi mutându-mă în cartierul Letea unde, la anii aceea se găseau vaste spații de joacă în aer liber, am avut o copilărie frumoasă, în care , deseori, plecam dimineața devreme, explorând tot ce se putea, și apoi mă întorceam seara târziu, frânt, dar mulțumit de descoperirile făcute, de la lanurile de grâu care înca existau în valea din spatele blocului meu, la locomotiva cu aburi de la Fabrica Letea, care apărea dimineața traversând răsăritul soarelui într-un spectacol care ”făcea toți banii”, de la livada de pomi fructiferi ”la Panonia”- cum o numeam noi atunci, la plimbarea cu răsuflarea tăiată pe care o făceam cu basculantele care transportau betonul necesar construirii noului cartier de blocuri, atunci când se îndura vreun șofer să ne ia la bordul ”mastodontului”, unde stăteam cuminți în speranța de a prelungi acea nemaipomenită experiență.
Posibilitățile de mișcare erau infinite pentru generația noastră, de la tenis cu piciorul, fotbal, alergare și pană la multitudinea de jocuri care ne-au bucurat inimile în copilărie (”pârpac”, hoți și vardiștii, de-a v-ați ascunselea, lupte cu săbiile confecționate din brazii care rămâneau după sărbătorile de iarnă, sau suflătorile cu cornete de hârtie cu care ”disputam teritoriile” din șantierele care răsăreau ca ciupercile după ploaie, în tot orașul) .
Eram fericit(i) dar nu știam, cum am zice acum, preocupați fiind de jocurile noastre, de trăirile noastre, de descoperirile noastre, de satisfacțiile de care generațiile actuale sunt lipsite din păcate, și poate pentru unii de neînțeles astăzi.
Înotul, un alt sport care nu lipsea din programul nostru de vară, ștrandul Letea fiind o atracție permanentă pentru noi, bucurându-se la vremea aceea de un mare succes și o mare afluență de public, uneori neavând unde să pui o pătura la soare.
Mișcarea zilnică „din oficiu” și diversitatea activităților, diferitele pasiuni cum ar fi de exemplu ciclismul care m-a acaparat odată cu prima bicicleta primită cadou de la fratele meu mai mare și cu care strabăteam tot orașul într-un spirit de explorare și ”aventură”, au făcut să dobândesc o condiție fizică bună care m-a ajutat ulterior să practic diferite sporturi.
Am fost mereu înclinat pentru practicarea sporturilor individuale, în special a celor de combat, judo-ul fiind prima mea opțiune, dar drumurile m-au dus spre box și ulterior la lupte, acolo unde am descoperit frumusețea și beneficiile acestui sport minunat, chiar dacă deosebit de dificil și cu anumite riscuri (fiecare sport având de altfel dificultatea și specificul său).
Alegând luptele greco-romane nu am realizat, la acel moment, că mi-am ales și traseul în viață, toată evoluția mea ulterioară și cariera fiind în lumina acestui sport.
Mai important decât rezultatele obținute de mine ca sportiv, viata m-a dus în direcția formării de noi generații în spiritul luptelor, având o dorință, neconsumată până astăzi, de a face performanța sub orice formă.
Ca antrenor am avut fericirea, șansa, de a antrena sportivi care au devenit campioni mondiali sau europeni, multipli campioni naționali sau internaționali (lista lor e foarte lungă și nu aș vrea să omit pe cineva) , dar cel mai important este faptul că cei mai mulți dintre ei au devenit oameni adevărați, cu caracter puternic , cu voință , cu calități care îi fac să fie mai buni atât pentru ei cât și pentru societate și mai ales pentru familie.
Din poziția actuală, onorantă, de conducător al unuia dintre cele mai reprezentive cluburi din sportul romanesc – Sport Club Municipal Bacău, mi-am asumat misiunea, deloc ușoară, de a menține la un nivel înalt performanța sportivă, în ciuda tuturor dificultăților și a contextului actual, nu foarte favorabil, dar cu speranța că lucrurile pot fi schimbate în bine, cu răbdare si în timp.
Asistăm la o surpriză placuta în sportul băcăuan prin efervescența grupelor de copii la nivel de selecție și inițiere, fenomen care se petrece și în cadrul SCM Bacău, o garanție a continuității performanței dar și a stării de bine și a sănătății tinerei generații.
Din fericire, avem o comunitate care întelege și susține sportul, iar dacă la capitolul infrastructură sportivă avem atât plusuri cât și minusuri care pot fi îndelung discutate și îmbunătățite, la capitolul finanțare, premiere, și alte forme de suport, administrația publică băcăuană susține în mare măsură, și pe bună dreptate sportul de performanță.
Ca obiective de viitor pentru SCM Bacău mi-aș dori rezolvarea problemelor legate de sediul clubului, creșterea finanțării și implicit a rezultatelor obținute, iar pentru tot sportul băcăuan cred în posibilitatea înființării unui campus sportiv complex care să sprijine eficient atât cluburile băcăuane, loturile nationale cantonate in Municipiul Bacau, dar și alte activități diverse găzduite de orașul nostru.
Pe plan personal, sunt fericitul tată a doi fii minunați, dar de la Dumnezeu, Luca-Ștefan campion balcanic la lupte în 2023 și George-Emilian proaspăt tătic, eu proaspăt bunic, al unui baiețel cu alură de sportiv, așa cum îl vedem noi – George Mathias.
Ca un rezumat aș spune că lucrurile care mă fac fericit și împlinit sunt familia, prietenii, reușitele profesionale și în primul rând speranța în Dumnezeu care ar trebui să ocupe mereu primul loc în „clasamentele noastre”.
”Cu ocazia sărbatorii de Sfântul Ioan, urez tuturor sărbătoriților La mulți ani cu sănătate și fericire, iar concitadinilor noștri băcăuani un an cu realizări și mult succes în toate, dar în primul rând un an cu pace!”
Ion Șarban s-a născut pe 5 august 1967 în Bacău și este un mare iubitor de animale. Drept dovadă, este posesor a doi câini și două pisicuțe. Orașul preferat pentru vacanțe și mai ales pentru cantonamente – Slănic Moldova – „cel mai tare”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.