De pe 8 iunie, Guvernul mai dă o gură de oxigen angajatorilor și entităților economice care se confruntă cu diminuarea producției ca urmare a crizei economice internaționale generată de creșterea inflației, dar și în contextul conflictului armat din Ucraina. Cum? Prin prelungirea până la sfârșitul anului a așa-numitului Program Kurzarbeit aplicabil pe timpul pandemiei de Covid.
Cuvântul sună urât pentru români, dar nu știu câți l-au auzit și mai ales câți știu ce înseamnă. Oricum, acest program de inspirație germană se aplică în continuare pentru prevenirea șomajului generat în firmele care se închid sau își reduc activitatea. Prin acest program, Guvernul scoate bani de la teșcherea și îi susține pe cei afectați.
Adică se acordă în continuare o indemnizație de 75% din salariul de bază brut lunar aferent orelor de reducere a programului de lucru salariaților afectați de reducerea timpului de muncă cu cel mult 80% prevăzută în contractul individual de muncă. Indemnizația este suportată de angajator, se achită la data plății salariului și se decontează din Bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Kurzarbeit înseamnă, de fapt, timp de muncă redus.
Programul a fost introdus și la noi în 2020, după intrarea lumii în pandemie. Încă de pe atunci, comentatorii măsurii, inclusiv cei din Germania, se temeau că o pandemie lungă va seca vistieria statului și vor apărea probleme mai grave. Schema Kurzarbeit ar deveni, deci, nefuncțională. Pentru că într-o economie în declin creșterea puternică a șomajului este clar invitabilă.
Acum, în România Kurzarbeit se prelungește. Actul normativ lansat în 2020 nu prevedea un anumit plafon pentru accesarea indemnizației prevăzută prin program (precum cele care există în cazul altor facilități adoptate în contextul actual) și ar putea avea și efecte adverse. Decontarea sumelor solicitate de angajatori, fără nicio limită, pune o presiune mare asupra bugetului asigurărilor de șomaj.
Dar, statul dă bani peste tot. Se pare că are, nu se mai plânge de sărăcie ca până mai ieri. În alte state, evident mai bogate, situația s-a mai schimbat. Ba, unii cheamă salariații la lucru normal, de 40 de ore săptămânal, și nu la muncă de acasă, ci la birou sau în întreprinderi. Probabil s-au întrebat și ei: „Kurzarbeit-Kurzarbeit, dar până când?”.
Petru Done
