„Aveti 24 de ore sa parasiti tara, daca nu, fata ta moare!”
O boboaca de la „Alecsandri“ s-a refugiat la bunicii din Bacau atunci când islamistii fundamentalisti din Damasc i-au amenintat viata; Mama adolescentei este originara din Bacau si s-a casatorit, inainte de Revolutia din ’89, cu un sirian venit in România la studii. Ultimii doi ani petrecuti in Siria au insemnat pentru Karine restrictii de tot felul, dar mai ales amenintarea permanenta a mortii.
Karine Elias este eleva de clasa a IX-a la Colegiul National „Vasile Alecsandri” din Bacau. Ea isi imparte ziua intre activitatile specifice unei liceene si internet, unde isi cauta prietenii din Damasc, care sa o tina la curent cu evenimentele devenite deja obisnuinta pentru acea parte din lume: bombe, darâmaturi, frig, intuneric, lipsa hranei, a gazelor, a curentului electric. Primeste, pe retelele de socializare, fotografii si filmari cutremuratoare, pe care le interpreteaza mai bine decât oricare dintre noi, pentru ca stie cât de mârsav este razboiul si câta durere muta sta in spatele unei imagini. Multe dintre imaginile de pe profilul ei de pe o retea de socializare infatiseaza oameni morti sau raniti in raidurile rebelilor islamisti. Daca nu ar fi plecat de acolo, exista riscul ca in locul acelor anonimi sa fie chiar ea si familia ei.
Razboiul si absurdul lui
In vara anului trecut, mama Karinei, Maria Elias, a primit un telefon. Vocea de la celalalt capat a anuntat-o ca, daca nu pleaca din Siria in 24 de ore, fiica ei va fi omorâta. Chiar daca o crima nu poate fi in niciun fel motivata, in acest caz particular nimeni din familie nu isi poate explica ce anume sa-i fi determinat pe islamisti sa procedeze astfel, insa toti stiau ca nu se glumeste cu asa ceva. Ce i-ar fi putut convinge sa considere familia Elias drept o tinta? Probabil pentru ca mama ei e straina, probabil pentru ca familia Elias e ortodoxa si simpatizanta a regimului inca aflat la putere. Razboiul isi are absurdul sau, ratiunea lui sfideaza logica.
Karine incearca sa ne explice ca rebelii isi doresc un stat musulman traditionalist, radical opus fata de regimul laic actual, pe care Karine il descrie drept democratic. Pentru acest deziderat, in 2011 a inceput o revolutie pe care seful statului incearca sa o inabuse folosind forta armata. Confruntarile au, asadar, un puternic substrat religios. „Ei si-ar dori ca noi toti sa purtam haine negre, care sa ne acopere tot corpul”, incearca adolescenta sa trasese una dintre liniile definitorii intre cele doua regimuri. Iar „negocierile” dintre fundamentalisti si Guvernul lui Bashar al-Assad se poarta in strada, prin raiduri armate, bombardamente si impuscaturi in numele lui Allah. Populatia pasnica devine o tinta sigura atunci când isi arata, intr-un fel sau altul, dorinta de a reveni la normal. „In ultimii doi ani petrecuti in Damasc, in fiecare dimineata erau explozii si nu mergeam in fiecare zi la scoala. Prietenii mei care au ramas in Siria si nu au plecat in America, in Spania sau in Liban merg la scoala cam 3 zile din 10”, ne spune Karine.
Doua bilete dus
Imediat ce a aflat ca a devenit o tinta a fundamentalistilor, mama Karinei a contactat Ambasada României din Damasc pentru a fi ajutata sa paraseasca tara. Se pare ca oficialii de acolo erau depasiti de situatie, insa Maria Elias nu s-a dat batuta pâna când nu a gasit ultimele doua bilete de avion de pe piata. „Am plecat cu avionul, eu si mama. Pentru tata, nu s-a gasit bilet de avion, asa ca el a venit pâna in Liban cu masina. Nu am luat nimic cu noi când am plecat. Tata s-a intors insa in Siria, sa ia lucrurile noastre, iar acum e in Damasc de o luna de zile, sta la o sora de-a lui. Când a plecat din România, si-a cumparat de aici mâncare, pentru ca acolo nu este nimic – nu este curent electric decât 4 ore, nu sunt gaze si nici caldura nu este. Dupa ora 6, nu mai iese nimeni pe strazi. Totul este pustiu”, isi aminteste Karine.
„Nu pot sa ma detasez de Siria”
Karine si mama ei au ajuns la Bacau inca din vara anului trecut. Locuiesc la bunicii materni si incearca sa-si reconstruiasca viata. Mama ei s-a angajat, Karine s-a inscris la cursuri la Colegiul National „V. Alecsandri”. Aici se simte foarte bine, iar invatamântul românesc, cu dimensiunea lui nonformala, o atrage si o stimuleaza. Cu colegii ei se intelege foarte bine, simte protectia lor si a profesorilor. „Nu ma simt discriminata la scoala, colegii ma ajuta, si atunci când nu inteleg câte ceva imi explica. Imi place engleza si matematica. Cel mai greu imi este sa scriu in româna. Inteleg si vorbesc limba româna, dar imi este foarte greu sa scriu”, ne-a spus Karine.
Desi toate incep sa se aseze, desi mama ei e mult mai linistita, inima adolescentei a ramas la Siria si la tatal ei, cu care vorbeste la telefon, dar caruia nu-i simte prezenta in viata ei. De aceea, si-ar dori sa se intoarca in Siria, dupa ce termina liceul: „Nu pot si nici nu vreau sa ma detasez de Siria. Mai am doua surori. Micheline e in America si Cristine e la Iasi, la facultate. Insa aproape toti prietenii mei au ramas in Damasc. De aceea vreau sa ma intorc, poate când termin liceul”, ne-a declarat adolescenta.
Ana-Maria Manoila
