Un bacauan a povestit pe Facebook experienta zborului catre orasul natal si fauna descoperita pe aeroport.
Tare-i frumos sa zbori cu Blue Air din Bacau si ‘napoi. Ce mai conteaza ca avionul e putin vechi, cu vopseaua mai crapata si scaunele cam jegoase, mese cu gauri; in fond n-ai venit la frizerie.
Daca zboara bine, ce mai conteaza restul… Ca toate celelalte companii low-cost din Europa, si Blue -Air practica separarea fortata a familiilor in avion, asta ca sa te faca sa cheltuiesti 15 euro/pers. pe reservarea locurilor.
Practica aceasta capata dimensiuni grotesti cind adaugi elementul romanesc. Avionul se tranforma ad-hoc intr-un fel de autobuz comunal in care oamenii ocupa locurile haotic cit mai aproape de rudele lor; fireste ca mamele vor sa stea langa copii iar navetistii linga geam. Se targuiesc locurile, bagajele zboara amenintator pe deasupra capetelor, babe disperate, frecindu-si baticurile si blocind culoarul principal. Nu stiu cat profit face Blue Air din practica asta de separare fortata a familiei in avion dar un lucru e clar, dezordinea si harababura, ineficientza si neputinta stewardezelor de a-i aseza pe oameni la locurile lor aproape ca ne-au costat intirzierea decolarii din Roma.
Si ca sa-ti linistesti copiii in timpul zborului, Blue-Air te invita intr-un articol sa descoperi frumusetzea Muzeului falusurilor. Andrea Raicu de pe coperta On-flight magazin zambeste. Ea stie ceva despre falusuri dar nu ne spune.
Azi, nea Mitica, soferul de autobuz (singurul autobuz) de la aeroportul din Bacau, s-a hotarit sa fumeze o tigara mai lunga. Ce-i pasa lui de oamenii care asudau in singurul avion de pe pista din Bacau, oameni care tot se intrebau de vreo 20 minute de ce ma-sa nu se mai deschide usa aia odata. „Pai n-a venit autobuzul!!! ” spuneau navetistii cu aer de experti.
Asta e despre Blue Air care ar trebui sa-si schimbe sigla – „de zburat, zboara”.
Si ca sa-mi aduc aminte ca inca sunt in Romania, la iesirea din aeroport ma duc sa iau un taxi din cele patru care erau libere si… surpriza… Unul dintre soferi venea nonsalant catre mine „undi merjiti?”. Eu putin intimidat: „Pe Razboieni 8”. „Ihhhhhhhh, io iau cursi lunji”. Si uite asa, ca un client nenorocit ce sunt nici unul din taxiurile de oras care asteptau la poarta aeroportului nu au vrut sa ma ia pentru ca asteptau „cursi lunji”.
Intr-un final, sotia a sunat un numar de telefon de pe o masina si a chemat un taxi la Aeroport. Spre supriza mea, taxiul a venit in trei minute si ne-a luat nu inainte ca soferul sa ma dojeneasca putin iritat ” Dar di si nu ai luat unu’ din taxiuri da aisia? I-am raspuns obosit „Sint pentru curse lungi!!!”
PS: Am uitat sa mentionez de momentul, la plecarea de pe Bacau, in care SRI care cauta bombe in sutienul nevestei inainte de imbarcare.
Nicaieri in lumea asta nu am vazut o agenta de securitate mai zeloasa ca cea de la SRI de pe Aeroportul Bacau. Doamna SRI masa sinii nevestei de ma facea rosu de gelozie. Noroc ca cei de la serviciul pasapoarte au realizat situatia cerindu-si scuze pentru comportamentul colegilor de la SRI.
Dorin Nita
