Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a fost eliberat în urma unui acord cu SUA, dupa 14 ani petrecuți în diferite închisori și spații carcerale. Autoritățile americane au relizat că o extradare în preajma alegerilor ar încurca foarte mult lucrurile.
Julian Assange a fondat WikiLeaks în 2006, cu scopul de a publica informații și documente confidențiale obținute de la surse anonime, promovând transparența și responsabilitatea guvernamentală.
Principalele dezvăluiri ale lui Julian Assange, prin intermediul WikiLeaks, au inclus o serie de documente secrete care au avut un impact semnificativ asupra opiniei publice și a relațiilor internaționale.
Printre acestea se numără „Collateral Murder,” un videoclip din 2007 care arată atacul unui elicopter american asupra unor civili irakieni, inclusiv jurnaliști, dezvăluind brutalitatea războiului din Irak.
Un alt set important de documente este „War Logs,” care a cuprins sute de mii de rapoarte militare clasificate despre războaiele din Irak și Afganistan, evidențiind numeroase abuzuri și incidente nepublicate anterior.
De asemenea, „Cablegate” a scos la iveală peste 250.000 de telegrame diplomatice americane, arătând cum SUA și aliații săi manipulează politica internațională și spionează lideri mondiali.
Aceste dezvăluiri au expus numeroase acte de corupție, abuzuri și manevre geopolitice, stârnind dezbateri globale despre transparență, etica guvernamentală și dreptul publicului de a cunoaște adevărul.
Dezvăluirile realizate de WikiLeaks au avut un impact profund, atrăgând atenția globală asupra unor practici discutabile ale guvernelor occidentale. Aceste dezvăluiri au arătat, printre altele, cum forțele militare americane au comis abuzuri asupra drepturilor omului și cum diplomații occidentali au lucrat pentru a manipula evenimente și situații în interesul propriilor țări.
Reacțiile guvernelor occidentale la dezvăluirile WikiLeaks au fost rapide și severe. Statele Unite, în special, l-au acuzat pe Assange de spionaj și conspirație, inițiind proceduri legale pentru a-l aduce în fața justiției americane. În 2010, Suedia a emis un mandat de arestare împotriva lui Assange pentru acuzații de agresiune sexuală, ceea ce a dus la o urmărire internațională.
Pentru a evita extrădarea în Suedia și, implicit, în Statele Unite, Julian Assange s-a refugiat în Ambasada Ecuadorului din Londra în 2012, unde a rămas timp de șapte ani. În această perioadă, Assange a trăit într-un spațiu restrâns, în condiții fizice și psihologice dificile, dar a continuat să susțină importanța libertății presei și a transparenței guvernamentale.
În 2019, autoritățile britanice l-au arestat pe Assange după ce Ecuadorul i-a retras azilul. Pentru asta a fost nevoie ca SUA să se implice în alegerile din Ecuador și să schimbe Puterea.
De atunci, Assange a fost reținut în închisoarea Belmarsh, cunoscută pentru condițiile sale dure, în așteptarea unei decizii privind extrădarea sa în Statele Unite. Această situație a generat o dezbatere amplă despre tratamentul jurnaliștilor și denunțătorilor în țările care pretind a susține libertatea de exprimare.
Cazul lui Julian Assange scoate în evidență ipocrizia unor state occidentale care, pe de o parte, critică vehement alte țări pentru represiunea împotriva jurnaliștilor, dar, pe de altă parte, își folosesc propriile sisteme legale pentru a reduce la tăcere vocile critice. Occidentul se prezintă adesea ca un bastion al libertății și democrației, dar acțiunile împotriva lui Assange sugerează că aceste principii sunt uneori secundare în fața intereselor de stat.
