Anul 1959 a adus multe nenorociri pentru calugari si maici. Si in spatiul bacauan, ca mai peste tot in Romania, multi dintre cei care si-au daruit viata in Hristos au luat drumul pribegiei. Iar pentru majoritatea acest drum a avut ca punct terminus inchisoarea. Manastirile si multe dintre biserici au fost transformate in grajduri si magazii. Anii de dupa Revolutia din 1989 au insemnat o autentica renastere pentru viata monahala. aIn Arhiepiscopia Romanului si Bacaului a fost cel mai mare reviriment monastic din Romania. Aici, intr-o scurta perioada de timp, nu doar ca s-au redeschis vechile manastiri, ci au fost infiintare si altele noi, aratandu-se prin aceasta o vocatie monahala deosebita. Doar unele vetre de sihastrie s-au reinfiintat inainte de 1989, respectiv Bogdana si Runc, dar cu multa greutate si cu abilitatea duhovniceasca a unor parinti deosebiti, Isaia Tugurlan si Emilian Panaite”, ne-a declarat Preasfintitul Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului. Insusi, PS Ioachim Bacauanul este unul dintre cei care au cunoscut, pe propria piele, impunerea decretului 410 si efectele lui dure asupra manastirilor din Romania. aAm intrat ca frate la manastirea Sihastria, parintele staret Caliopie Apetrei acceptandu-ma, dar cu impunerea anumitor rigori, motivate atat de faptul ca nu era usor in manastire, cat si de existenta acelui decret”, spune PS Ioachim Bacauanul, care in acest moment coordoneaza activitatea a 27 de schituri si manastiri, cate se afla in Arhiepiscopia Romanului si Bacaului, in care vietuiesc in jur de 400 de calugari si maici.
[ad#stire]De precizat ca in noua Arhiepiscopie, judetul Bacau are 90% pondere. aIn Eparhia Romanului si Bacaului a fost o inviorare a monahismului unica in toata Romania. Au fost desfiintate manastiri, si au aparut altele, mai multe, in loc. Si, daca pana in 1989, nu mai exista aproape niciun calugar sau maicuta pe aceste meleaguri, iata ca acum avem aproape 400″, subliniaza PS Ioachim Bacauanul.
G. Pop
