Karma, universul, destinul sunt acele forțe ce par a fi scoase din cărți și te fac să joci după cum vor ele, de parcă noi, oamenii, am fi niște simple marionete. Sau, cel puțin, așa pare la prima vedere, o imagine ce ne dă ocazia de a arunca vina pe altcineva. Însă mereu se uită că, de fapt, noi avem puterea de-a lua decizii. Nimeni altcineva. Karma, universul, destinul bineînțeles că există, doar că nu intervin la chiar fiecare pas pe care noi îl facem zilnic.
Dacă alegem să facem rău, karma va veni și ea la noi tot cu un cadou asemănător, nu tocmai așteptat; însă, ca de obicei, există și a doua variantă: să facem bine. Atunci, karma apare din nou, doar că sub o altă formă, pe care noi o preferăm. Facem rău, primim rău, facem bine, primim bine. E mai mult o lecție, să ne arate că durerea și răul există, iar uneori apar ca un memento pentru noi.
Universul e mereu acolo, suntem o parte din el, uneori suntem o parte mare, alteori, o parte mică. Dacă alegem să nu fim în acest univers 100% , putem să ne creăm un univers propriu, după bunul nostru plac. E drept acum că acesta va fi un univers ceva mai mic, doar că el își va găsi numaidecât locul în acestă lume.
Și ultimul, dar nu cel din urmă, e destinul, care mereu are o intuiție de invidiat. Știe, de parcă ar prezice viitorul (poate chiar reușește să-l prezică), ce se va întâmpla. Astfel, apare în momentele în care noi chiar avem nevoie de el. Iar atunci când apare produce un click, și nu unul mic, ci unul la scară mare, pentru fiecare persoană. Cine știe? Poate chiar se joacă totuși cu noi aceste forțe, doar că în jocul destinului apar niște mici-mari reguli, de la început stabilite de către joc. Și cum noi, oamenii, suntem diferiți și, de cele mai multe ori, ne place să încălcăm regulile, tot noi le și restabilim în acestă aventură. Viața cotidiană face parte din jocul destinului în care intrăm zi de zi fără să fim întrebați, dar ar fi plictisitor să facem toate activitățile fără puțină sare și piper. Regulile au fost cândva puse de acest destin, dar azi noi, oamenii, facem regulile.
Destinul, karma, universul doar ne mai împing de la spate când avem nevoie sau ca să realizăm unde am greșit, să știm, totuși, să nu repetăm la nesfârșit unele impulsuri cărora le dăm viață. Alegerea stă în mâinle noastre, și mereu va sta, pentru că luăm atâtea decizii zilnic fără să ne dăm seama, iar aceste decizii ne duc mai aproape de viitorul care ne așteaptă. Destinul o fi pregătit pentru mine, pentru noi, un final, însă până ajungem acolo sigur mai schimbăm noi lucrurile pe drum. Măcar așa destinul nu se poate plictisi cu noi, și nici noi nu ne vom plictisi de forțele lui!
Maria-Alexandra Vaman, 13 ani
Clasa a VII-a A, Școala „Dr.Alexandru Șafran”
Membră a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Coordonatoare: prof. Laura Huiban
