Barcute, corabii, balansoare, arme sau cabane din lemn. Toate prind viata in mâinile plutonierului major Sorin Tantu, jandarm la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bacau. Pasionat de sculptura, militarul se refugiaza in aceasta arta ori de câte ori timpul ii permite, iar lucrurile minunate ce rezulta in final sunt numai bune de pus in vitrina.
O bucata de lemn de esenta tare si obtinuta cu greu se transforma prin multa munca si migala in lucruri extrem de frumoase. Sunt obiectele pe care plutonierul major Sorin Tantu, din cadrul Inspectoratului Judetean de Jandarmi Bacau, le realizeaza cu pasiune in timpul liber. De la tunuri de lupta, la corabii pregatite sa se arunce in valuri, pâna la cabana de la poalele muntelui sau balansoarul de lânga semineu, toate prin viata in mâinile sale, la o scara mult mai mica decât cele reale. Pasiunea pentru sculptura a descoperit-o in copilarie, dar a revenit la ea mult mai târziu, când a imbracat haina de jandarm. „In scoala generala am fost la atelierul de racheto-modele. Am participat si la concursuri pe aeroport. Am obtinut chiar locul I. De atunci s-a aprins pasiunea de a construi, dar am renuntat destul de repede. Dupa ce m-am angajat la jandarmi, in 1991, umblând prin tara cu misiuni am intâlnit mestesugari si am inceput din nou sa lucrez. Am inceput cu o barcuta micuta, de fapt era o barca de salvare de pe o corabie”, explica plt.mj. Sorin Tantu.
„Sculptura pentru mine este ca o terapie
A continuat cu o corabie, mult mai mare, una spaniola, de un metru si patruzeci de centimetri lungime si la care a muncit opt luni de zile. Din ea nu lipseste mobilierul din cabina capitanului, un sistem de iluminat sau tunurile de lupta. Materia prima o obtine cu greu, pentru ca nu orice lemn poate fi modelat pentru ceea ce vrea el sa realizeze. „In comert nu gasim decât lemn de brad sau fag care nu prea imi folosesc mie. Eu folosesc esente mai rare, ca cires, nuc, paltin, tei, larice, chiar mahon, balsa. Le gasesc in curtile oamenilor, care au mai taiat câte un copac sau au mobila veche. Fac troc cu ei. Le dau niste lemn de fag, de brad, dulapi. Apoi merg la un atelier de tâmplarie ca sa mi le debiteze, sa le traga la abric. Fac plachete, placute, exact ce am eu nevoie ca sa lucrez. Caut pe internet modele si ma apuc de treaba”, a mai spus Tantu. Cu toate aceste lucruri se muta in atelierul improvizat in uscatorul blocului sau din bucataria locuintei, daca are doar de finisat. Petrece ore intregi slefuind, sculptând si lacuind micile minunatii. „Pot spune ca prin acest hobby mi-am gasit linistea si refugiul dupa orele petrecute la un serviciu unde permanent, capacitatea fizica si psihica este la cote maxime, îmbinând prin imaginatie si meticulozitate, utilul cu placutul. Simt ca sculptura pentru mine este ca o terapie”, a conchis jandarmul.
Acum lucreaza la o cabana din lemn. A construit interiorul si mai are sa termine acoperisul din betisoarele de la paharele cu inghetata. Majoritatea obiectelor lucrate de el au fost daruite prietenilor si colegilor si a ezitat sa mearga pe la târguri cu vânzare pentru ca bataia de cap ar fi prea mare, insa onoreaza orice comanda cu mare drag. Nu mai stie numarul lucrarilor realizate, dar stie ca nu se va lasa de aceasta pasiune prea curând.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
