Dorm in masini sau sub cerul liber, mãnancã hranã rece si mor de dorul familiei
Jandarmii sunt iarãsi la datorie. De data aceasta in localitãtile aflate in carantinã din cauza suspiciunii de gripã aviarã. Cat dureazã starea de alertã, nu au voie sã-si pãrãseascã posturile. Mancare si apã primesc. Insã, in unele zone oamenii in uniformã nu au cazare. Totodatã ei tanjesc dupã o baie bunã si o pereche de schimburi curate.
Cei doi jandarmi aflati la una din barierele din satul Valea Arinilor sunt obositi. Se vede in ochii lor inrositi cã tanjesc dupã cateva ore de somn intr-un asternut. Unul dintre ei s-a asezat pe un mal si isi scoate bocancii. Picioarele i s-au infierbantat atat de tare incat nu mai suportã strangerea ghetei soldãtesti. Tanãrul ar vrea sã-si scoatã si sosetele, dar nu-si permite. Intr-o grãdinã din apropiere, o femeie loveste pãmantul pietros cu sapa. Dar nu-i scapã din ochi pe cei doi bãrbati. Jandarmul ofteazã din tot sufletul si se multumeste sã-si miste degetele picioarelor. Apoi, prinde un bocanc si isi indeasã piciorul. Umflat din cauza oboselii, acesta refuzã se fie iar incorsetat. Tanãrul icneste. Cu putin efort reuseste sã se incalte. Apoi se apropie cu pasi chinuiti de colegul lui. Se vede cã cei doi jandarmi au cateva zile pe „baricade”. Barba le-a crescut binisor, iar orele de veghe le-au pecetluit obrajii. „Suntem aici de joi, spune resemnat unul dintre ei. Mancare primim destulã. Iar de apã nu ne plangem. Mai vin localnicii de aici si ne dau cate o sticlã cu apã mineralã sau cu suc. Cazarea ne dã bãtãi de cap. Ne odihnim cu randul. Un sãtean de aici si-a fãcut milã de noi si ne-a adus masina lui. In ea ne-am incropit «dormitorul». Scaunele autoturismului nu sunt confortabile ca patul de acasã, dar avem unde sã atipim cat de cat. Si bine cã nu dormim pe iarbã″. Cei doi soldati sunt din Onesti. Nu cunosc pe nimeni in satul in care au fost detasati, iar distanta de la Valea Arinilor panã in localitatea lor natalã este mare. Nici o rudã nu-si permite sã-i viziteze. „Mai rãu e cã nu avem unde sã ne spãlãm, spune celãlalt tanãr in uniformã. Si suntem nevoiti ca in aceastã perioadã sã stãm cu aceleasi haine si lenjerie intimã. E foarte greu sã nu te primenesti din cand in cand. Dar trebuie sã ne facem datoria. Si… sã suportãm”.
Si la inundatii si la carantinã
Cand nu e meci, e miting! Cand nu sunt inundatii, e carantinã! Iar jandarmii sunt mereu la datorie. De cand cu alerta gripei aviare, ei au fost rãspanditi in toate zonele potential periculoase. „Sunt 21 de jandarmi repartizati in Cotumba, Agãs si Belechet, precizeazã cãpitanul Ioan Ouatu, ofiterul de presã al Inspectoratului de Jandarmi Judetean Bacãu. Iar 24 sunt in zona comunei Mãgiresti. De la Gruparea Mobilã, mai sunt 16 jandarmi in Palanca”. Jandarmii care au ajuns in zona Agãs au avut noroc. Autoritãtile locale au avut grijã sã le asigure toate conditiile pentru a-si desfãsura misiunea. „Cazarea s-a fãcut la Cotumba, intr-un apartament de protocol al primãriei, precizeazã Toma Spoialã, primarul din Agãs. Si mancarea le-a fost asiguratã. Dimineata, jandarmii primesc pachete cu hranã rece, iar la pranz si seara mãnancã la un restaurant din localitate. Sunt cheltuieli mari, dar am avut in buget bani pentru situatii de urgentã, cum este si aceasta”. Dacã au un acoperis deasupra capului, oamenii in uniformã au si posibilitatea sã se ingrijeascã. Pot sã facã o baie, sã-si spele sosetele si sã se bãrbiereascã.
Oamenii in uniformã dorm in masini si mãnancã doar conserve
In afara dorului de familie si de casã, jandarmii detasati in Agãs pot suporta destul de bine sãptãmanile de carantinã. Pentru colegii lor din zona Mãgirestiului este o adevãratã probã de rezistentã. Autoritãtile locale de aici s-au multumit sã punã la dispozitia jandarmilor, ca si cazare, cãminul cultural. „E o cocinã, a spus revoltat unui dintre oamenii in uniformã. Nu se poate dormi acolo”. Dar in Mãgiresti nici nu sunt prea multe alternative. Catorva localnici le-a fost milã de tinerii care strãjuiesc bariera. Nu le-au oferit un pat, dar unii le-au dat voie sã doarmã in curti sau chiar pe prispe. Altii, in schimb, si-au pus la dispozitie masinile, care au ajuns dormitoare de campanie. „Mancarea pentru jandarmii din Mãgiresti a fost asiguratã prin grija primãriei din Moinesti, ne-a declarat cãpitanul Ioan Ouatu, de la IJJ Bacãu. Colegii mei primesc hranã de trei ori pe zi”. Mancarea gãtitã lipseste insã din meniul oamenilor in uniformã. „Ne hrãnim cu conserve, ne spune unul din jandarmii de la Valea Arinilor. Localnicii ne dau apã si sucuri, dar nu si o farfurie cu mancare. Sincer sã fiu, in situatia de fatã, nici nu as manca. Si nu din rãutate, ci pentru cã mã tem pentru sãnãtatea mea. Dacã existã aici intr-adevãr gripã aviarã, de ce sã risc?! Dupã toate probabilitãtile si sãptãmana viitoare in comuna Mãgiresti va fi carantinã. Iar jandarmii nu-si vor vedea prea curand familia. Sunt obositi, nefericiti si la limita rezistentei. Dar stiu, totodatã cã trebuie sã-si facã datoria. Si mai stiu cã oamenii au incredere in ei.
Scris de Lili Adochitei
