James Joyce, genialul necitit (dar aplaudat)

Exista nu doar cititori, ci si critici literari care, dupa ce au citit câteva pagini dintr-o carte o abandoneaza, considerând-o o aiureala, lipsita de valoare, neinteresanta, imposibila etc. Banuiesc faptul ca fiecare dintre noi s-a confruntat macar cu o asemenea situatie, desi referintele despre acea carte erau favorabile. Câti dintre noi n-au refuzat sa citeasca opere importante ale literaturii universale, desi, la unison, voci critice care apartin unor secole diferite ne spun ca suntem in fata unor capodopere?… Marturisesc, de pilda, gândul ca mi s-a intâmplat sa abandonez un timp “Ulise’’, desi stiam ca James Joyce este un reper esential al literaturii. Când am reluat lectura acestui roman de peste 900 de pagini, m-am acuzat de snobism si iar am renuntat. Mi-am revenit si am… reusit sa citesc romanul, dar când am ajuns aproape de final, acolo unde era prezentat, pe câteva pagini, continutul a doua sertare, desi mai aveam de citit mai putin de o suta de pagini, iar am vrut sa abandonez, aidoma unui maratonist invins de “punctul mort” al rezistentei…
“Ce continea primul sertar descuiat? Un caiet dictando, proprietatea lui Milly (Millicent) Bloom, din care anumite pagini prezentau desene geometrice purtând inscriptia Papli, infatisând un cap mare globular cu 5 fire de par zburlite, 2 ochi in profil, trunchiul vazut din fata cu 3 nasturi mari, 1 picior triunghiular (…); o clespsidra veche, care se rostogolea in sertar continând nisip care se rostogolea inauntru; o scrisoare de la un copil, datata cu 1 mic luni, cu urmatorul cuprins: p mare Papli, virgula c mare Ce mai faci semn de intrebare e mare Eu sunt foarte bine punct paragraf nou semnatura cu parafa m mare Milly fara punct (…); un viol anal (o fotografie, n. n., I. F) de catre un cleric mascul (complet imbracat, ochii coborâti) a unei calugarite femela (partial imbracata, ochii inaltati (…); o taietura de ziar cuprinzând sfaturi pentru restaurarea ghetelor vechi”. Am citat din “Ulise” (Editura Univers,1984, vol. II, pag 368). Sertare cu zeci si zeci de obiecte. Mi-am amintit atunci de Cehov, cel care spunea ca daca in prima pagina a unui roman apare o referire banala la un cui, firesc, trebuie sa ne asteptam ca de acel cui sa se spânzure cineva, ca acel cui sa declanseze o drama, un eveniment… Nu este cazul si la Joyce, dar fie si numai cele câteva zeci si zeci de obiecte din acele sertare pot reface o istorie a orasului Dublin, desi romancierul surprinde doar o singura zi: 16 iunie 1904. Astazi, când recitesc romanul cu pixul in mâna, când rabdarea popasului cugetarii este mai mare, pricep ca James Joyce e urias.
In Irlanda, James Joyce este un patrimoniu national. In urma cu niste ani am rugat-o pe o prietena, fosta eleva, Luiza Tiron, psiholog elevat, care locuieste in Dublin, sa-mi spuna care este perceptia sa, dar si a celor din Dublin, cu privire la creatia lui Joyce…
“Dintre toti irlandezii pe care i-am întrebat, mi-a scris aceasta, o treime nici nu a auzit de J.J., o treime nu a citit si ceilalti au dat raspunsuri evazive (au început Ulysses, nu au terminat-o, nu le-a plăcut, etc.). Doar doua persoane au afirmat ca au citit cartea în intregime. Si pentru ca nu am gasit raspunsuri acceptabile despre Ulysses, de la irlandezii pe care personal îi cunosc, care îl considera totusi pe J.J. unul din cei mai renumiti scriitori pe care Irlanda i-a dat, am cautat idei, impresii, orice, în anumite ziare sau pe diferite bloguri. În editorialul Irish Voice, Debbie Mc Goldrick scria, în iunie 2011: «James Joyce nici nu si-a imaginat vreodata extraordinara popularitate a romanulul Ulysses, care este sarbatorit în toata lumea pe 16 iunie. Dublinul însusi devine centrul unei manifestari internationale în onoarea lui James Joyce. Da, este sarbatorirea unei carti care este dificila, complexa si care a fost citita doar de o mica parte, de o fractie din milioanele care se lauda ca au citit-o. Dar  cei care au facut acest lucru, elita, gasesc o adevarata placere în dificultatea cartii”.

Ion Fercu