Mai nou, istoria contemporană se construieşte prin imagini. Sunt pline cărţile de istorie cu fotografii care au un grad ridicat de impact asupra privitorului. Iar acest impact a fost întotdeauna folosit ca o armă. Şi, ca orice armă, imaginea a putut aduce victorii, a răsturnat ierarhii sau a mobilizat masele. Nu mai vorbim de istoria din spatele acelor imagini. Fie că e vorba de soldatul ucis în timpul Războiului Civil din Spania ori de ridicarea steagului american pe muntele Suribachi în cel de-Al Doilea Război Mondial, toate aceste crâmpeie de sacrificiu au creat schimbări fundamentale de gândire în rândul oamenilor. Despre rolul imaginii în construirea unor punţi peste graniţe profesionale ori de principii, am discutat cu băcăuanul Iustin Dumitrache. El este cel care prin fotografiile şi videoclipurile sale prezintă lumii întregi viaţa militarilor din Garnizoana Bacău şi nu numai. (L.M.)
Am absolvit Liceul Industrial de Aviaţie din Bacău la începutul anilor ’90. Apoi, a venit momentul să fac stagiul militar. Şansa a făcut să fiu acceptat în selecta familie a aviatorilor militari băcăuani. Şi, pentru că mi-a plăcut ceea ce am realizat până atunci, am ales să continui pe acest plan profesional ca militar profesionist. Astfel, am adunat 18 ani de carieră militară, ani petrecuţi pe aerodrom, lângă avioanele supersonice, ori în turnul de control.
În acest timp, am prins gustul fotografiei şi al imaginilor mişcate. Am pornit de la aparate foto pe film precum Smena, Zenit sau Praktica şi de la aparatele de filmat pe 16 mm. Gustul pentru această pasiune l-am prins tot pe marginea aerodromului de la un coleg de unitate. Aşa am ajuns să îmbin fotografia cu dragostea pentru aviaţie, fapt ce se poate vedea în imaginile realizate de mine.
Când a venit vremea să-mi închei cariera militară, mi s-a oferit oportunitatea de a continua în sistem, ca angajat al Cercului Militar Bacău. Aici mi s-a oferit şansa de a îmbina cele două experienţe acumulate în timp, cea militară şi cea fotografică. Mi s-a dat ocazia să povestesc în imagini lucruri care definesc viaţa militarilor, transpunându-le într-un limbaj vizual accesibil publicului larg. Atunci mi-am dat seama că imaginea poate crea punţi între oameni de profesii şi pasiuni diferite. Una e să vii la un miting aerian, să vezi dinafară spectacolul aviatic, alta e să trăieşti, alături de piloţi, fiorul zborului. Sunt experienţe pe care mulţi dintre noi nu le vor trăi niciodată.
Aici intervine imaginea, foto sau video. Astfel, poţi măcar să îndulceşti o dorinţă râmasă în inimă încă din copilărie.
Contează şi cum povesteşti toate acestea. Experienţa acumulată în anii petrecuţi pe aerodrom îmi este de un real ajutor în demersul meu vizual. Cum poţi altfel să redai cât mai autentic emoţia primului zbor la „simplă” sau nostalgia din ochii unui pilot ajuns la ultimul zbor din carieră? Este nevoie de un intermediar între viaţa cazonă şi lumea dinafara acesteia, iar eu asta încerc să fac. Pornind de la anii petrecuţi sub arme, combinându-i pe aceştia cu un limbaj vizual bine structurat, toate aceste elemente îmi dau posibilitatea să „traduc” în imagini clipele de emoţie, efortul comun şi satisfacţia unei misiuni îndeplinite.
Certitudinea lucrului bine făcut am primit-o în momentul în care am primit câştigat locul I la Concursul „Omul Anului”, ediţia 2017, eveniment organizat de Statul Major al Forţelor Aeriene. Pe lângă acesta, a mai fost şi misiunea din Portugalia, când s-a făcut trecerea pe avioanele multirol F-16.
Ceea ce-mi dă ghes să merg mai departe pe acest drum este dorinţa de a arăta tinerilor ceea ce înseamnă o viaţă sub arme. Poate că sunt nostalgic, dar cred că s-a pierdut ceva important o dată cu renunţarea la serviciul militar obligatoriu. Şi, cum imaginea poate crea punţi între oameni, eu cred că materialele foto-video bine realizate ar putea să-i facă pe tineri să-şi dorească o carieră militară. Trebuie să mă asigur că are cine să-mi urmeze, să ia arma în mână şi să ne apere.
