Timpul e prețios pentru toți cei care muncesc, dar pentru cei din agricultură parcă are o valoare aparte. Iuri Leteanu, fost coleg de presă, a ales de câțiva ani buni să lucreze pământul, implicându-se totodată în viața comunității din comuna Buhoci. În plină perioadă pascală, am reușit să-l „smulgem” pentru câteva minute de la treburile zilnice, ca să povestim despre agricultură, credință și viața într-o comunitate românească autentică.
Despre credință și copilărie
– Traversăm o perioadă cu o încărcătură religioasă semnificativă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această perioadă? Cum era în copilărie și cum este acum?
– Ținând cont că suntem în Săptămâna Mare și ai pomenit de copilărie, nu pot să nu-mi amintesc că toată copilăria am petrecut-o cu bunicii, locuind în aceeași curte cu ei. Iar în perioada aceasta mergeam împreună cu ei la Denii. La mine, acolo la Buhoci, nu putem să nu-l pomenim pe părintele Epure, care era preot paroh și care reușea să mobilizeze într-un mod exemplar toți copiii satului. Participam la Denii și cântam, pe grupe, de răsuna biserica.
– Mai e acum așa?
– Din păcate, nu prea. Și nu vreau să par nostalgic, dar copiii de azi sunt mult mai atrași de tehnologie. Au trecut într-o lume virtuală, în detrimentul vieții reale. Mai vin la biserică, dar nu în număr mare. Totuși, preoții își fac datoria si fac eforturi mari pentru a păstra tradiția. În periada de vară fac activități extrașcolare. Practic, toate bisericile – atât cea ortodoxă cât și cea catolica – au activități pe vară.
– Cât de importantă este credința pentru un simplu cetățean?
– Nu știu dacă pot da un răspuns universal, dar cred că fără credință ești în rătăcire. Dacă nu ai un țel, un îndrumător, te poți pierde.
Viața comunității din Buhoci
– Cum arată Săptămâna Mare în comuna Buhoci?
– Buhoci este o comună suburbană, aproape de Bacău. Ca mai toate comunele din România, trece printr-o perioadă dificilă. Populația este relativ îmbătrânită, mulți tineri sunt plecați în străinătate. Cei rămași sunt implicați în viața comunității. În Consiliul Local suntem 15 consilieri, cu o medie de vârstă de aproximativ 45 de ani. Avem băieți tineri, dornici să facă treabă. Sperăm să realizăm lucruri bune.
– Ce proiecte aveți în plan?
– Un proiect major este modernizarea școlii din Buhoci. Practic, cu excepția pereților, totul a fost refăcut. Va fi o școală modernă, cu tehnologie de ultimă generație. Momentan, copiii sunt mutați la școala din Bijghir. Sperăm ca până la toamnă să se întoarcă în noul sediu. Mai avem în lucru și rețelele de apă și canalizare, un proiect început în 2009, dar care a întâmpinat multe probleme. Actuala administrație face eforturi să pună lucrurile în ordine și să extindem rețeaua și în satele rămase pe dinafară.
Agricultură între vreme și vremuri
– Știm că vă ocupați cu agricultura. A fost o iarnă ciudată. Cum arată sezonul?
– Dacă ne raportăm la copilăria noastră, vremea s-a schimbat complet. Iernile nu mai sunt ce-au fost. În ianuarie avem temperaturi de peste 20 de grade, iar seceta este tot mai frecventă. Totuși, în ultima lună am avut ceva precipitații. Nu suficiente, dar satisfăcătoare. Culturile arată relativ bine. Rapița a avut de suferit din cauza înghețului, iar pomicultorii au fost cei mai afectați. Un fenomen atipic este vântul constant, care usucă rapid solul.
– Ce cultivați?
– Este o fermă mică. Cultivăm cereale, porumb, floarea-soarelui și grâu. Toată familia e implicată, de la cel mai mic la cel mai mare.
Între muncă, vacanțe și implicare
– Cu atâtea activități, mai aveți timp de vacanțe?
– Încercăm. Toamna târziu, când se mai liniștesc treburile, mergem la mare. Marea are farmecul ei în afara sezonului. În rest, soția și copilul mai evadează. Eu sunt mereu legat de vreme: dacă plouă, stau; dacă e cald, muncesc; dacă bate vântul, trebuie să aștept. Totul e condiționat de condițiile meteo.
Administrație, nu politică
– Faceți parte din Consiliul Local. Este o orientare către politică?
– Nu. Aș vrea să subliniez că în mediul rural ar fi bine să facem mai multă administrație și mai puțină politică. Politica e pentru cei de la centru: județ, Parlament… La nivel local, trebuie să punem mâna și să facem. Pentru a face curat, pentru a construi un cămin, pentru a zugrăvi o școală, nu e nevoie de politică. Este nevoie doar de implicare și cooptare a cetățenilor în viața cetății.
– Ce v-a determinat să vă implicați?
– Cred că e datoria generației noastre să continuăm ce au făcut părinții noștri. Și pentru că vin din presă, știu ce înseamnă implicarea. Nu sunt nici primul, nici ultimul din breaslă care a făcut pasul către politică. Contextul economic este dificil, iar Europa traversează o perioadă grea. Nu vreau să fiu pesimist, dar trebuie să fim realiști: vremurile se schimbă. Implicarea a venit firesc, din dorința de a face și de a ma implica și în viața comunei. Cred că după 35 de ani de la Revoluție, în care am trăit o perioadă de tatonări, e nevoie ca Școala și Biserica șa-și recâștige statutul binemeritat în comunitate. Practic, sunt cei doi piloni care stau la baza dezvoltării societății. Consătenii trebuie să aibă și să acorde încredere cadrelor didactice si preoților, cărora le mulțumim pe aceasta cale pentru ceea ce fac.
Un gând pentru Sărbători
– Suntem pe finalul discuției. Doriți să transmiteți un mesaj pentru Sărbători?
– Pentru toți consătenii mei, pentru colegii din agricultură, pentru toți românii: să aveți parte de sănătate, putere de muncă, fericire alături de cei dragi și Sărbători în Lumină!
