Ce te preocupă? Unde îţi rătăceşte mintea atunci când nu faci nimic? La ce visezi cu ochii deschişi? Poţi spune multe despre cineva dacă ştii la ce se gândeşte când stă degeaba. Unii l-au definit pe om ca fiind ceea ce gândeşte în inima lui: josnic, dacă se preocupă de cele josnice şi divin atunci când cugetarea sa nu e desprinsă de cele cereşti.
Un întreprinzător visează tot timpul la afacerea pe care vrea s-o pornească. Un antrenor îşi imaginează tot timpul scheme de joc prin care să-şi anihileze adversarul. O proaspătă mămică îşi face griji tot timpul pentru copilul său. Urmează întrebarea: La ce se gândește Dumnezeu toată ziua? Fiind omniscient, sigur că Dumnezeu poate să se gândească în același timp la toate lucrurile, dar dincolo de această certitudine, ce anume îl preocupă? Pe unde îi cutreieră gândurile?
Putem şti acest lucru datorită lui Isus. El este Cuvântul întrupat, coborât pe pământ pentru a face cunoscută voința Tatălui. Şi Isus a insistat asupra faptului că Dumnezeu se gândește constant la oamenii pe care îi iubește atât de mult. Gândurile sale se îndreptă spre om la fel cum gândurile unui păstor revin oii pierdute. Chiar dacă omul nu-şi amintește, pentru el şi-a dat viaţa Păstorul suprem. Deşi nu crede, pentru el se preocupă. Deși nu se consideră important, nu există altul ca el în ochii lui. Deşi nu îşi dă seama, Păstorul este cu el. Deşi nu îl acceptă, el l-a iertat. Pentru că îl vede altfel, neţinând cont de logica mercantilă a omniprezentului „do ut des”. Steinhardt ne spune atât de frumos: „Isus e gata oricând să ne ierte, să ne cadă pe grumaz, să dea uitării rătăcirile, neroziile şi înstrăinările noastre, să se bucure de întoarcerea păcătosului cu o bucurie nu mai puţin simplă, sinceră, naivă decât a păstorului care-şi află oaia pierdută, ori a femeii care-şi găseşte drahma răzlețită în casă”.
Aceasta ne dă curaj şi nădejde deoarece constatăm că Domnul nostru nu-i un socotitor nemilos, un contabil strașnic, un spirit dur şi mărunt, un aprig ţinător de minte al răului. Întocmai ca Tatăl din parabola risipitorului, e la orice oră din zi şi din noapte dispus să ne primească, să ierte, să uite şi prin urmare să se bucure şi să se veselească.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
