Istoria pe lânga care trecem cu nepasare

Intr-o dupa-amiază monotona de vara, cum parca de obicei sunt prin Bacau, doi oameni seriosi, el si ea, turisti dupa toate aparentele, m-au oprit si m-au intrebat direct: „Domnule, nu suntem de prin partea locului, ne-am oprit pentru câteva ore sa vizitam orasul. Ce am putea vedea mai interesant?”. Am ramas mut. Te mai intreaba lumea cât e ceasul, unde e strada cutare, unde gasesc cutare hotel sau magazin ori ceva asemenea. Dar sa fiu chestionat pe tema valentelor turistice ale Bacaului nu mi s-a mai intâmplat asa, pe nepusa masa. Parca simt si acum prin creier fosnetul filelor de memorie, de parca tocmai copiam la vreun examen si nu era timp de adastat.

Ce sa le spun, rapid, oamenilor? Ceea ce poate stie cam oricine: despre Bacovia, despre Biserica Precista, despre Muzeul de istorie sau despre cel de Arta, despre Planetariu ori despre Muzeul de Naturale. Asa am ingaimat, rapid, câteva repere. Nu stiu cât i-am convins, dar ei au plecat incolo, eu in sensul opus. Nu stiu ce au putut vedea ei prin Bacaul vechi de peste 600 de ani de atestare documentara, dar eu n-am avut liniste zile intregi dupa aceasta intâmplare si nici acum nu o am. E, oare, posibil ca intr-o urbe atât de veche, cu atâtea istorii de tot felul, sa nu avem mai multe puncte de reper clare? Nu cunoscute doar de unii, eruditi, ci semnalizate, scoase la lumina.

Am cochetat multi ani pe lânga oamenii din turism, i-am ascultat pe istorici, pe multi dintre profesori, pe cunoscatori. Am vazut multe initiative de a pune Bacaul pe o harta turistica acatarii. Am fost, alaturi de grupuri de elevi si studenti si nu numai, pe la obiective care ar putea deveni puncte de reper in turism. Noi le-am vazut, noi le-au si uitat, parca. Ele ramân tot in anonimat.
Are Bacaul povesti prin care care sa le trezim tuturor vizitatorilor curiozitatea si, desigur, incântarea? Dincolo de emblemele consacrate, cum este marele Bacovia. Avem.

Important este ca cineva sa le puna in valoare, sa le faca publice, vandabile. Cine a fost in Cipru sa vada locul nasterii zeitei Afrodita a vazut, lânga un obisnuit tarm de mare, o stânca batuta de valuri. Nimic altceva. Dar, acolo se leaga iubiri, se spun juraminte, se agata panglici si biletele de amor prin tufele de pe mal, unii vând cu toptanul suveniruri, se fac nenumarate poze, iar turistii ramân total multumiti.

In Bacau e altceva. Istoria sta ascunsa parca sub pres. Cei vechi se duc, cu timpul, cei tineri nu mai stiu nici de ce un cartier sau o zona poarta un nume. Cititi, in ziarul nostru de astazi câteva asemenea povesti, sa vedeti ca istoria merita retraita, fie si virtual.