Presedintele Basescu ii scrie premierului Ponta, cu rugamintea de a renunta la acciza de 7 eurocenti la benzina pe motiv ca aceasta masura ar avea efect negatic la adresa populatiei. Ceea ce este adevarat: orice impozit suplimentar pe produsele de stricta necesitate are efecte negative.
Doar ca rugamintea domnului Basescu este una politicianista pentru ca el stie ca premierul nu poate sa o onoreze.
Din punct de vedere strategic, dupa discutii de luni de zile pe aceasta tema, o renuntare din partea lui Ponta ar insemna o pierdere de imagine care s-ar capitaliza in dreptul lui Basescu.
Este exact ceea ce doreste presedintele, care a reusit sa-l puna inca o data pe premier intr-o situatie imposibila. Orice decizie ar lua Victor Ponta – sa pastreze acciza sau sa renunte la ea – ar fi in dezavantajul sau. Daca o pastreaza, devine si mai nepopular, daca renunta, inseamna ca a cedat in fata lui Basescu.
In contextul in care memoria politica a românilor este foarte scurta, conteaza mai putin ca pe vremea când PSD-ul era in Opozitie trimitea mesaje similare catre PDL sa nu mai taie din salarii sau catre presedinte sa nu promulge actele normative care afectau veniturile românilor.
Daca mergem mai departe in timp, ne amintim si de niste scrisori ale premierului Tariceanu in care presedintele Basescu era rugat sa nu promulge legea prin care erau majorate salariile cadrelor didactice, pentru ca nu erau bani. Presedintele a semnat, insa, documentul, pentru ca, in acest fel, putea sa faca viata Guvernului mai dificila.
Ipocrizia este, se vede, o arma cu vechi state in politica noastra. Secretul este ca una din parti sa gaseasca punctul sensibil care sa afecteze câti mai multi alegatori si apoi sa-l exploateze in favoarea sa.
Apoi, politicianul se situeaza intr-o pozitie de tip win-win, care-i va permite sa câstige puncte indiferent cum evolueaza situatia. Singurul pericol ar putea veni din partea celor care ar putea sa-si aminteasca faptul ca, la alegerile trecute, politicianul respectiv avea opiniile la 180 de grade fata de ceea ce sustine acum. Dar, dupa cum spuneam, memoria alegatorului român nu este tocmai un lucru cu care se poate lauda.
Razvan Bibire
