Ionica Câda a ajuns primar al comunei Magiresti pentru a treia oara. Din punct de vedere politic, reprezinta Partidul National Liberal, dar ca om al locului, fost petrolist si un mare iubitor al zonei, ii reprezinta pe toti consatenii sai, care si-au pus increderea in puterea sa de a schimba in bine comuna. Si nu oricum, ci acordându-i 82% din voturi la alegerile din luna iunie a acestui an.
– Ati ajuns deja la al treilea mandat, iar la ultimele alegeri ati obtinut 82% din voturi. Cum i-ati convins pe oameni sa va acorde atât de multa incredere?
– Uneori nici eu nu reusesc sa inteleg cum am ajuns la al treilea mandat. Cred ca doar oamenii ar putea sa va raspunda la intrebarea de ce au incredere in mine. Eu am facut ceea ce cred ca ar fi trebuit sa faca orice primar.
– Cum s-a schimbat comuna in timpul mandatelor dumneavoastra, fata de ceea ce stiti ca era anterior?
– De schimbat, toata lumea s-a schimbat. Si pretentiile au crescut mult. Chiar daca acum, de exemplu, am facut multe drumuri, deja pretentiile trec de aceste drumuri si se vrea tot mai mult. Chiar si eu imi doresc un pic mai mult. Am reusit sa facem infrastructura, apa, canalizare, camine culturale si sali de festivitati, camin de batrâni, muzeu. Acum ar mai trebui ceva pentru locuri de munca. E timpul sa actionam in aceasta directie, dar e dificil si nu stiu foarte bine cum sa atingem acest obiectiv. Neavând locuri de munca, toata populatia potenta pleaca. La fel ca peste tot, au plecat si de la noi. Pleaca foarte multi tineri care ar avea idei bune, care ar avea forta, ar avea pregatire sa faca o afacere.
– Si totusi, exista vreun mod de a-i tine pe tineri acasa, de a le oferi ceva?
– Sa nu uitam ca Magirestiul este o comuna satelit al municipiului Moinesti. Intr-acolo se indreapta cei mai multi in cautarea de locuri de munca. Cred ca trebuie sa facem un proiect zonal in acest sens si nu exclud nici Bacaul, mai ales ca exista un grup de ingineri din Magiresti care lucreaza la Aerostar, unde fac naveta zilnic. Prin urmare, n-ar fi rau daca si in Bacau s-ar crea locuri de munca. A face naveta 50 de kilometri nu mai e atât de greu in zilele acestea.
– Ce proiect realizat va este mai aproape de suflet, pentru care v-ati luptat mai mult?
– Daca ma gândesc bine, primul proiect european, care a fost si complicat, mi-a ramas si foarte drag. A fost vorba despre reabilitarea unui camin cultural si dotarea lui, un camin de ingrijire a batrânilor si drumuri. Caminul de batrâni, care are 20 de locuri, chiar a fost o provocare. A trebuit sa il bugetam din fondurile locale, sa angajam personal, ceea ce pentru o comuna ca a noastra nu a fost simplu. Dificila a fost mai ales angajarea, pentru ca plafonul de salarii se misca greu. Insa acum caminul functioneaza si ofera un serviciu de calitate, cu angajati de calitate, drept pentru care primim multe solicitari. Un alt proiect drag a fost realizarea unei sali de festivitatI cu toate dotarile.
In privinta infrastructurii, avem 10 kilometri de canalizare, in toate satele, mai putin Stanesti, care este ceva mai vitregit, fiind amplasat intr-o vale. Avem probleme cu drumul judetean, pentru repararea caruia ar trebui fonduri de la bugetul judetean, dar care nu se aloca. De asemenea, retelele de apa sunt trase, intr-o masura mai mare decât cele de canalizare. Ar mai fi nevoie de statii de pompare.
– Care este viata culturala a comunei?
– Am amenajat un muzeu al razesilor gazari, realizat la initiativa profesorului universitar doctor Constantin Parascan, nascut in satul Prajesti. A donat o suprafata de teren Fundatiei „Urmasii razesilor gazari de pe valea Tazlaului Sarat”, care era deja infiintata. Cu profesionalismul si energia care il caracterizeaza a reusit sa atraga un colectiv in jurul lui, bineinteles ca ne-a atras si pe noi si astfel am construit acest muzeu, inaugurat in octombrie 2015, in prezenta actorului Florin Piersic. Prin intermediul Fundatiei „Urmasii razesilor gazari” se desfasoara si alte activitati culturale, cum ar fi simpozioanele cu diferite personalitati ale culturii, pe care domnul profesor Parascan le invita la muzeu. Dintre invitati ii amintesc pe Dionisie Vitcu, Ion Muscalu, Dumitru Vacariu si altii. Muzeul este, asadar, un pol cultural in zona, unde vin cadre didactice din Moinesti, din comunele invecinate.
– Alcatuiti o carte de vizita a comunei Magiresti pe care sa o prezentati unui oaspete…
– Comuna este recomandata in primul rând de mediul natural, care nu difera de cel al unei statiuni. Eu am copilarit in comuna si iubesc mult zona. De la revolutie incoace s-a manifestat un dispret continuu fata de natura, asa ca am incercat sa iau masuri si am dat in paza 260 de hectare de padure Ocolului Silvic. Padurea se regenereaza natural, nu trebuie neaparat sa fie plantata si deja au inceput sa apara roadele. Acest proiect de aparare a mediului natural a fost unul dintre motivele pentru care am candidat din nou. Ar fi usor sa facem o sarbatoare precum zilele comunei si sa multumim oamenii. Dar cred ca o investitie pe termen lung, cum este acest sprijin pentru regenerarea padurii, are efecte mult mai importante.
Alaturi de muzeu si mediul natural, pe o carte de vizita as mai inscrie insa si echipa de fotbal, care pentru o comuna de nivelul nostru bugetar sa ajunga din Liga a V-a in Liga a IV-a si sa o sustinem in continuare este important. Tinerii sunt atrasi astfel catre sport, iar meciurile sunt foarte disputate si creeaza o atmosfera frumoasa in comuna, mai ales ca sunt rivalitati sportive intre localitati.
– Magiresti este cunoscut si ca parte a unei zone petroliere. Se mai exploateaza?
– Inca se mai extrage petrol, prin intermediul unei societati particulare. Acolo lucrau foarte multi localnici, dar s-au facut disponibilizari in ultimul timp. La Magiresti, cam toti suntem fosti angajati ai „petrolului”, inclusiv eu.
– Aveti patru ani de mandat in fata. Ce va propuneti in continuare?
– Am foarte multe intentii, dar sunt constient ca nu intotdeauna se intâmpla asa cum iti doresti. De exemplu, as dori sa facem o sala de sport, as dori sa mai facem câteva drumuri si poduri, as dori sa facem niste indiguiri. Avem foarte mari probleme cu inundatiile, din cauza Tazlaului Sarat, care acumuleaza tot debitul de pe Valea Zemesului si vine la noi, intr-o zona mai de ses, unde se depun toate aluviunile. Sunt probleme si pe pârâul Ruja sau Valea Arinului, un torent cu o forta de neimaginat atunci când se dezlantuie.
De asemenea, vrem sa implementam Master Planul pentru apa si canalizare, o problema foarte complicata, fiindca apare foarte târziu, când noi suntem deja foarte avansati cu asfaltarile si de aceea va trebui sa se gaseasca solutii sa se bage conducte fara sa se strice ce s-a facut deja.
Toate acestea se vor face insa si cu sprijinul, cel putin moral, al locuitorilor comunei, carora tin in mod deosebit sa le multumesc pentru incredere.
MAGIRESTI
Comuna Magiresti este situata la poalele Subcarpatilor Orientali, într-o zona predominant de deal. Conform recensamântului efectuat in 2011, populatia comunei era de 3.994 locuitori. Prima atestare documentara a comunei dateaza de la 1481. In perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial, când România a cunoscut cea mai agresiva campanie de industrializare, majoritatea locuitorilor Măgirestiului au ajuns sa lucreze în domeniul petrolului. Acest fapt a facut ca economia comunei sa se dezvolte rapid, iar locuitorii ei sa fie mult mai înstariti în perioada comunista decât oamenii altor localitati rurale din tara.Ca monumente istorice, singurul obiectiv din comuna inclus în lista monumentelor istorice din judetul Bacau ca monument de interes local este biserica de lemn Sfântul Gheorghe din satul Sesuri. Cladirea, datând din 1648, este clasificata ca monument de arhitectura.