Pe 1 aprilie 2009, Deșteptarea îl „transfera” pe fostul internațional la divizionara B băcăuană, care parcurgea un retur de senzație. Fără să-și da seama că articolul este, de fapt, o păcăleală de 1 Aprilie, tehnicianul „galben-albaștrilor” l-a acuzat pe președintele clubului, Relu Damian că aduce jucători peste capul său, amenințând cu demisia
Cine se bagă?
Sfârșit de martie 2009. În redacția „Deșteptării” este forfotă. Forfota aceea contemporană cu transferul articolelor pe dischete. (Între timp, au dispărut redacții întregi de ziar, nu doar dischetele). Nu avem însă timp de paranteze. Și nici de melancolii. Azi suntem în 31 martie 2009. Și e forfotă. Trebuie pregătită ediția pentru a doua zi. Ședința de sumar curge pe repede înainte. Redactorul-șef Nelu Broșteanu își notează subiectele. Social, economic, sport… Gata, se poate trece la treabă! Ziarul de pe 1 aprilie a prins contur. „Băi, dar mâîne e chiar 1 aprilie! Nu se poate să nu dăm o păcăleală, ceva. Hai, cine se bagă?”, își rotește privirea Nelu. Ne băgăm noi, redactorii secției Sport. Suntem trei: Dana Popa, Cătălin Barzaghideanu și cu mine. Altă paranteză: în vremurile de după pandemie de-abia găsești trei oameni într-o redacție întreagă, darmite într-o singură secție… Dar gata cu divagațiile! Avem de redactat un articol-farsă. Și trebuie să găsim un subiect. „Hai, că la prostii de astea nu vă întrece nimeni. Transferați și voi un jucător de la FCM pe bani buni, undeva în Vest, ce mare lucru?”, mai spune redactorul-șef înainte de a se retrage în „cușca” sa cu pereți de sticlă.
Omul nostru
Să „vindem pe bani buni” un jucător de la FCM Bacău nu-i mare lucru. Dar nici nu e foarte credibil. Prin urmare, am avea nevoie de altceva… Oare de ce anume ? Ne așezăm la una din mesele verzi ale redacției, căutând un subiect. Împingem într-o parte maldărul de ziare. Iar subiectul răsare chiar dintr-o pagină de jurnal. Sub o poză pe trei coloane cu Ionel Ganea se întinde o știre-remember: în urmă cu fix cinci ani, printr-un fault brutal, Ganezul îi rupsese piciorul debutantului John Kennedy, într-un amical Scoția- România. De atunci, din acea seară de 31 martie 2004, scoțianul nu a mai revenit pe gazon. Articolul amintește și de posibilitatea unui proces, care s-ar putea lăsa cu despăgubiri financiare însemnate. Nu este uitată nici ultima pățanie a lui Ganea: atacul de psihopat asupra arbitrului-asistent Mudura, care a adus fostului atacant al naționalei României o suspendare-record de 22 de etape. Gata, frate, ne-am decis! Ionel Ganea e omul nostru. Mai ales că e și fără echipă: „Ce ar fi să-l aducem la FCM Bacău?”.
Whisky și dolari… scoțieni
În tur, FCM Bacău s-a chinuit rău în campionatul ligii secunde. În retur, însă, a înflorit. E și normal, ținând cont de schimbările din iarnă: pe banca tehnică a revenit, după șapte ani, Gheorghe Poenaru, în poartă a fost adus Cristi Hăisan, iar în câmp au apărut, printre alții, Bobo Boboc, Adi Cîmpeanu și „Jardel” Neagu. Acum, „galben-albaștrii” merg brici. Iar cu Ionel Ganea ca vârf de atac, chiar că nu le-ar mai sta nimeni în cale. Așa că-i dăm drumul la treabă, ocupându-ne de „transferul” atacantului trecut pe la Craiova, Dinamo și Rapid, Stuttgart, Bursaspor și Wolverhampton. Ce lovitură pentru FCM! Scriem și râdem. Scriem că atacantul a semnat deja pentru băcăuani. Și râdem când pomenim că plata se va face- la solicitarea expresă a Ganezului- în… dolari scoțieni, numai buni pentru a-l putea despăgubi, în cazul unui proces sfârșit aiurea, pe John Kennedy. Inventăm și o declarație a președintelui FCM Bacău, Relu Damian: „Ca să-l aducem pe Ganea, eram gata să-l plătim și în whisky, nu doar în dolari scoțieni”. Vorba redactorului-șef: la prostii nu ne întrece nimeni…Când ne văd râzând cu atâta poftă, colegii din redacție ne pisează să le pasăm și lor articolul. Solicitările vin la pachet cu dischetele.
Pe bune?!
Miercuri, 1 aprilie 2009. Articolul cu transferul lui Ionel Ganea la FCM Bacău se lăfăie pe o pagină întreagă de ziar. Subiect tare, ce mai! Sigur, nu toți au plecat după fentă. Dar destui s-au „înțepat”. Dovadă și telefoanele date în redacție: „Când debutează Ganea? Are drept de joc imediat?”. Unii sunt încă sceptici. Pe mobilul unuia dintre redactorii secției „Sport”, curg mesajele: „Așa-i că asta cu Ganea e goangă?”, „E păcăleală, nu?”, „Zi odată, da sau nu”. Cum răspunsul întârzie, transferul Ganezului intră într-o altă zonă, mai luminoasă: „Pe bune, acum, chiar l-au adus?”. Redactorul-șef își freacă mâinile: „Hai că v-ați întrecut pe voi înșivă cu păcăleala asta. La următorul antrenament al FCM-ului va veni mai multă lume decât se adună în mod normal la un meci, nu credeți?”. Sincer, nu credem. Dar și mai greu ne vine să credem când aflăm ce scandal a putut provoca articolul nostru. Un scandal în urma căruia antrenorul Gheorghe Poenaru a amenințat cu demisia. Pe bune?!
Greu de convins
Dar ce s-a întâmplat la sediul FCM? Aflăm povestea de-a fir a păr, punând cap la cap relatările celor prezenți. Ca înaintea fiecărui antrenament, Ghiță Poenaru urcă, așa cum obișnuiește, în biroul președintelui Relu Damian pentru a mai schimba o vorbă, două. În anticameră își aruncă o privire pe gazetele zilei. Titlul din „Deșteptarea” îi sare imediat în ochi: „Ionel Ganea la FCM Bacău”. Poe ia foc. Și dă buzna, fluturând ziarul: „Ce-i asta, Relule? Îți bați joc de mine și aduci jucători peste capul meu? Doar ți-am zis clar în iarnă că n-am nevoie de Ganea! Că îmi poate strica vestiarul. Și tu ce faci? Bați palma cu el. Gata, îmi dau demisia! Caută-ți antrenor, câ vârf de atac văd că ți-ai găsit!”. Pentru o clipă, Relu Damian crede că Ghiță glumește. Că s-a prins de păcăleală. Și că, pontos cum e, a intrat și el în joc. Jucând… teatru. Prin urmare, președintele izbucnește în râs. Lucru care-l enervează și mai tare pe antrenor: „Îmi râzi în nas, nu?”. De-abia înăbușindu-și hohotele, Relu Damian ia ziarul pe care Poe l-a aruncat pe jos: „Ghiță, uită-te la dată: 1 aprilie. E Ziua Păcălelilor. Articolul e doar o păcăleală”.
„Dar să știi că dacă…”
Ghiță Poenaru se potolește cu greu. Încă nu știe ce să creadă. Ce-i drept, are motivele sale să se îndoiască. Și asta pentru că în pauza de iarnă, în timp ce „galben-albaștrii” căutau de zor un atacant, Relu Damian a venit cu o propunere: „Auzi, să știi că eu l-aș putea aduce pe Ionel Ganea. Ce zici?”. Poe nici nu a vrut să audă: „Ia-ți gândul! E dificil, n-am nevoie de unul ca el”. Subiectul a fost lichidat rapid. În nici jumătate de minut. Și iată că acum, în plin campionat, Poenaru se trezește cu Ganea în lot! Sau nu? „Nu-i nimic adevărat”, îl calmează Relu Damian. Antrenorul vrea să spulbere ultimul dubiu: „Juri că nu-i adevărat? Că parcă am văzut și o declarație de-a ta, ceva cu whisky-ul..”. Damian izbucnește din nou în râs: „E inventată, fratele meu. Uite, mă jur. Dar recunoaște și tu că a fost bună poanta”. Poenaru se îndreaptă spre ușă. Are un antrenament de condus. Face cu ochiul: „Într-adevăr, bună poanta. Șmecheri rău ăștia de la ziar”. Înainte de a ieși din birou, ridică însă degetul arătător: „Dar să știi că dacă mă trezesc cumva cu Ganea în vestiar, îți cauți antrenor, Relule”.
Deșteptarea, de 35 de ani, același ziar și, totuși, mereu altul. Zi după zi, săptămână de săptămână, ceas de ceas. Despre băcăuani și despre Bacău, vreme de cinci, zece, douăzeci și, în curând, de treizeci și cinci de ani, pentru că poveștile merg întotdeauna mai departe. La fel și povestea Deșteptării. Din alb-negru în color, de pe pe print pe net, dintr-o epocă în alta. Deșteptarea, ziarul tuturor băcăuanilor. Deșteptarea: ziarul unui Bacău mereu altfel. Zi după zi, săptămână de săptămână, tot mai buni.
