Vestea ca papa Ioan Paul al II-lea va fi proclamat fericit a fost primita cu bucurie de numerosi credinciosi din toata lumea. Dupa cum se stie, acest eveniment va avea loc la Roma, pe 1 mai, in Duminica Milostivirii. Fiind inclusa chiar in octava sarbatorii Pastelui, celebrarea inaltarii lui Ioan Paul al II-lea la cinstea altarelor ca fericit primeste o puternica amprenta pascala si, in acelasi timp, Pastele Domnului din anul 2011 nu mai este unul obisnuit. Papa Ioan Paul al II-lea este indragit de multi romani, nu doar de catolici, ci si de ortodocsi, protestanti s.a. Cine ar putea oare uita ziua de 9 mai 1999, cand in Parcul Izvor din Bucuresti a rasunat in fata papei si a Patriarhului Teoctist strigatul spontan al celor peste 500.000 de crestini adunati acolo: Unitate, Unitate! Nu-l vom uita niciodata pentru ca a fost in vizita la noi si ne-a vorbit in limba noastra. intr-adevar, cu ocazia vizitei sale apostolice in Romania (Bucuresti, 7-9 mai 1999), a rostit nu mai putin de noua discursuri.
Un vis pentru tinerii romani
Singurul Papa din istoria Bisericii, care ne-a vizitat tara, a incredintat tinerilor „visul lui Dumnezeu”, „limbajul comuniunii fraterne”: „Voi care v-ati eliberat de cosmarul dictaturii totalitare, nu va lasati amagiti de visurile inselatoare si periculoase ale consumismului. si acestea ucid viitorul. Isus va face sa visati o Romanie noua, un pamant pe care Orientul si Occidentul sa se poata intalni in fraternitate. Aceasta Romanie este incredintata mainilor voastre. Construiti-o impreuna, cu indrazneala. Domnul v-o incredinteaza. Voi incredintati-va lui, stiind ca De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Ps 126/127,1). Domnul sa binecuvanteze Romania, sa binecuvanteze poporul sau, sa binecuvanteze Europa!”
Credinta si tarie
Cand i se recomanda sa incetineasca ritmul de lucru si sa reduca calatoriile, pentru a se putea odihni mai mult, raspunsul sau era intotdeauna: „ma voi odihni in viata de apoi”. in ultima sa Saptamana Mare a raspuns astfel unul cardinal care i-a sugerat sa nu isi foloseasca si ultimele puteri: „daca Isus nu a coborat de pe cruce, de ce ar trebui sa o fac eu?”. Era constient ca timpul este limitat si dorea sa il valorifice la maxim. in unul din ultimii sai ani de viata a spus: „imi dau seama ca se apropie momentul in care va trebui sa ma prezint in fata lui Dumnezeu. Darul vietii este prea pretios ca sa ne plictisim de el.”
Comemorat pe 22 octombrie
La 1 mai, papa Ioan Paul al II-lea va fi alaturi de sfintii si fericitii din cer. Mons. Vladimir Ghika, martir la Jilava, a spus in Ganduri pentru zilele ce vin: „Cea mai buna modalitate de a-i sarbatori pe sfinti este sa fim asemenea lor. De ce sa nu incercam sa traim ca ei, chiar si intr-o singura zi, in ziua lor, ziua consacrata si binecuvantata de Biserica, in care ei sunt de «garda» ca sa ne ajute?”. Dupa ce va fi proclamat fericit, calendarul catolic latin va celebra memoria liturgica a fericitului Papa Ioan Paul al II-lea in ziua de 22 octombrie.
Repere din viata
Nascut intr-o familie de credinciosi polonezi din Wadowice, purtat pe brate de o mama plina de iubire si sensibilitate, Emilia, si crescut in ambientul unei familii traditionale, sub protectia unui tata grijuliu, Karol, precum odinioara intr-o casa ca aceia din Nazaret, micutul Karol creste si incet, incet se deschide ca o floare placuta si cuceritoare,
Destinul l-a facut sa inceapa de mic copil o viata crestina aparte, iar pasii l-au purtat din casa parinteasca la altarul bisericii parohiale, apoi la scoala si intre copii si tineri, facand mereu ca floarea, care a inceput in luna mai, sa capete culorile si farmecul harului ceresc si sa se desavarseasca in lumina zilelor senine si a cantarilor inchinate Maicii Domnului.
Drumul pe care a pornit a fost presarat cu multe incercari, a fost asaltat de ororile razboiului, dar nimic nu a fost in stare sa-l opreasca din dorinta lui de a-l gasi pe Dumnezeu mai mult, de a ajunge la acele cunostinte despre misterul vietii omului si de a se oferi sa raspandeasca lumina credintei si a iubirii la toti oamenii.
Pierderea timpurie a mamei l-a facut sa descopere o alta mama, de care s-a legat cu toata fiinta, mama tuturor crestinilor si regina popoarelor. Locul gol lasat de pierderea mamei din inima sa de copil a fost ocupat de Madona din Czestochowa.
Milioane de tineri, credinciosi, oameni de toate convingerile n-au contenit, in cei sase ani de la acea clipa, sa priveasca cu ochii credintei spre fereastra cerului, unde sa-l intalneasca pe marele iubitor de Dumnezeu si cinstitor al Maicii Preacurate.
Acum suntem siguri ca strigatul ce a rasunat in Piata "Sfantul Petru", la acea ora de despartire – "Subito santo!" – a devenit realitate, iar aplauzele entuziaste din acea sambata intai a lunii aprilie, cand inchidea ochii pentru acest pamant si se deschideau pentru cer, continua in aceasta zi in orice colt al lumii. O floare nascuta pe pamant s-a transferat in ceruri, facand astfel coroana, impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii, in jurul tronului lui Dumnezeu, pe care atat de mult l-a iubit si l-a vestit.
