Traditia Ingenious Drama festival continua, ajungând la a 16-a editie, insa spiritul ramâne acelasi an de an: energie, galagie si mult teatru tânar.
Poate asta suna ca o agitatie continua, dar pâna la urma chiar asa e, insa acesta este un pret mult prea mic pentru atmosfera care se raspândeste zilele acestea din Teatrul Bacovia. Nu o sa va povestesc pentru a 16-a oara despre ce e ID Fest, despre cum se desfasoara si de ce.
Va voi spune, totusi, ce am vazut miercuri, in prima zi de festival. Am o bucurie enorma când vad ca teatrul nu moare si ca tinerii muncesc cu onestitate si cu pasiune, ca se infiinteaza trupe noi, si ca azi am vazut o evolutie. Mai exact, am vazut cum teatrul, de la o simpla curiozitate, a ajuns un lucru serios pentru tineri. Pâna la urma, jocul este valabil doar atunci când cei ce fac teatru au ceva de spus.
Poate uneori nu gasesc modul cel mai corect de a o spune, insa se simte ca au un mesaj, mai ales ca au ales sa participe la festival. Din puctul meu de vedere, piesa „Eu când vreau sa fluier, fluier” este o reusita. Nu pentru ca este cea mai buna de miercuri, sau ca am eu o afinitate pentru cei care au jucat, ci pentru ca de la o trupa de teatru foarte tânara, intr-un timp scurt, au ajuns la o perfomanta ce a putut sa sensibilizeze cu mai multa finete decât la festivalurile trecute.
La ID Fest ne jucam serios. Pentru cei ce nu au auzit inca de acest eveniment, vreau sa va zic ca aici se petrece un lucru pe care adultii nu stiu sa il faca. Adica, sa fie concurenti, dar sa fie prieteni. Nu exista orgolii, doar dorinta de juca cu si pentru prieteni.
Inca ceva! Mai stiti când am criticat publicul bacauan ca nu prea are bune maniere la teatru? Ei bine, va zic ca la ID publicul stie cum sa se comporte si va asigur ca nu se gasesc urme de seminte in sala. Bine, exista si aici câtiva spectatori care mai dorm in scaune, insa ii iertam, caci stim ca au muncit si ca somnul de cinci minute in timpul spectacolului e si el o traditie.
Acum ca v-am descris putin din ce se petrece pâna pe 22 iulie la teatru, va invit pe voi, adultii in special, sa vedeti ca tineretul se mai ocupa azi cu lucruri frumoase. Va zic din experienta ca generatia noastra nu e damnata, asa cum credeti. Se munceste si se munceste cu drag pentru lucruri froase si simple. inca mai avem si noi ceva de spus.
Geo Barcan
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
