Poate părea curios faptul că în acest timp de pregătire la sărbătoarea Crăciunului, Evanghelia ne vorbeşte despre Ioan Botezătorul, mai ales dacă privim Crăciunul doar ca pe o sărbătoare alcătuită din daruri, lumini multicolore, mese îmbelşugate, întâlniri familiale, vacanţe etc.
Ba, mai mult, din acest punct de vedere, apelul lui Ioan Botezătorului apare mai degrabă nepotrivit în ambientul bogat al publicităţii şi al tematicilor obişnuite din aceste săptămâni: „costumul” lui este din păr de cămilă, „hrana” lui este alcătuită din lăcuste şi miere sălbatică. Iar discursul său constă într-o invitaţie: „Convertiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Mt 3,2); sunt cuvinte deloc în sintonie cu sloganele agenţiilor de turism sau ale marilor magazine în aceste zile.
În Evanghelie, Ioan este prezentat ca un profet, adică „un om trimis de Dumnezeu” (In 1,6), cu misiunea de a pregăti poporul lui Israel pentru venirea lui Mesia. Or, exista convingerea că Mesia va inaugura o eră a dreptăţii, a păcii şi a bunăstării pentru poporul ales, aşa cum o prezintă profetul Isaia în prima lectură. Dar aşa cum se întâmplă adesea, mulţi erau înclinaţi să creadă că toate acestea ar trebui cumva „să vină de la sine”, că ar trebui să se realizeze fără un angajament personal.
În schimb, Ioan Botezătorul, chiar în timp ce anunţă că împărăţia cerurilor este aproape – adică faptul că Dumnezeu este gata să intervină în istoria umană pentru a realiza promisiunile din vechime – îi invită pe toţi la convertire, ca să nu rămână în afara planului lui Dumnezeu; toţi trebuie să facă „roade vrednice de pocăinţă”, dacă vor să fie părtaşi la împărăţia lui Dumnezeu care vine.
Desigur, profetul Isaia „idealiza” atunci când vorbea despre ziua în care va înceta orice fel de nedreptate şi violenţă pe pământ. După câte se văd şi apar, acea zi nu a venit încă… Oare aceasta înseamnă că Isus nu este într-adevăr Mesia cel aşteptat? Cu siguranţă că nu!
Toţi suntem de acord în a spune că este ideală o lume în care domneşte pacea, în care toţi se iubesc şi în care nimeni nu face nici un rău… Dar nu ne putem aştepta ca lumea să fie transformată imediat ca printr-o atingere cu o baghetă magică. Şi nici nu putem arunca toată responsabilitatea pe realităţile politice; desigur, avem nevoie de legi şi instituţii mai drepte, dar acestea nu sunt suficiente.
Transformarea cea mai profundă a lumii trece prin transformarea noastră, şi mai exact este vorba despre acea „convertire” la care ne invită Ioan Botezătorul. Spun ne invită, pentru că discursul lui Ioan Botezătorul nu este valabil numai pentru poporul din timpul său. Şi astăzi, ca şi atunci, trebuie să pregătim calea Domnului în această lume, începând fiecare de la el însuşi: recunoscând, înainte de toate, răul care există în noi şi angajându-ne fiecare personal pentru a promova dreptatea, blândeţea şi pacea.
Ne aflăm în timpul Adventului şi ne pregătim pentru a sărbători din nou Crăciunul, în amintirea venirii lui Cristos pe pământ; şi în cazul nostru, al celor care ne numim creştini, este vorba de a ne examina până în ce punct l-am acceptat şi l-am primit cu adevărat în viaţa noastră pe Cristos şi mesajul său, sau în ce măsură suntem dispuşi să-l primim, pentru ca, într-adevăr, celebrarea Crăciunului să nu fie una lipsită de semnificaţie.
Pr. Emanuel Imbrea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
