Pastorala la Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos – 2012
Iubitului nostru cler, cinului monahal si tuturor dreptmaritorilor crestini, har, mila si pace de la induratorul Dumnezeu, iar de la noi parinteasca dragoste!
Iubitii mei fii duhovnicesti, HRISTOS A INVIAT!
Dupa ce am petrecut Saptamâna Patimilor, in care am retrait cu evlavie ultimele momente din viata lui Iisus Hristos, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu, incepem o noua saptamâna de bucurie duhovniceasca.
Iisus a murit vineri, catre orele 15, si a fost inmormântat imediat intr-un mormânt nou, ce apartinea lui Iosif din Arimateea. Din punct de vedere istoric, moartea lui Hristos a survenit in momentul când la poporul ales incepea Sabatul, o perioada de reculegere, de repaus, când nimeni nu se mai putea implica in pregatirea ritualului inmormântarii. De aceea femeile mironosite au asteptat nerabdatoare sa treaca timpul Sabatului si a doua zi, „foarte de dimineata” (Luca 24, 1) au plecat cu graba la mormânt pentru a implini practica iudaica de pregatire a trupului celui mort, continuând ceea ce incepusera vineri seara, inaintea Sabatului. Ele cautau trupul mort al Domnului, pe Care, impreuna cu Iosif din Arimateea si Ioan, il coborâsera cu durere de pe cruce. Au gasit insa mormântul gol si ca martori ai invierii doi ingeri in vesminte stralucitoare, care le-au intâmpinat cu niste cuvinte memorabile: „De ce cautati pe Cel viu intre cei morti? Nu este aici, ci S-a sculat” (Luca 24, 5-6). Aceasta vestire a adevarului invierii de catre ingeri, precum si incredintarea apostolilor despre aceasta au constituit fundamentul divin al teologiei si credintei crestine.
Prea iubiti fii duhovnicesti,
Anul acesta, Invierea Domnului ne aduce in memorie pe unul dintre cei mai importanti episcopi predecesori ai nostri, care a marcat timpul sau ca nimeni altul – Melchisedec Stefanescu. Se implinesc 120 de ani de la trecerea acestuia in vesnicia lui Dumnezeu. Este binecunoscut faptul ca din anul 2000, Centrul nostru eparhial s-a preocupat de restaurarea chipului emblematic al celui mai invatat episcop al romanilor, organizând diferite manifestari cultural-religioase, puse sub genericul „Zilele Melchisedec Stefanescu”. Acestea au devenit niste trepte pe care urcându-le descoperim una dintre cele mai mari personalitati ce a risipit prin lumina intelepciunii sale intunericul sfârsitului de veac al XIX-lea. Toate au culminat nu numai prin punerea in evidenta a activitatilor si operelor sale, ci si prin dobândirea si restaurarea intregului ansamblu edilitar ce a apartinut ierarhului romascan.
Iubiti fii sufletesti,
Având atâtea marturii si atâtea exemple pozitive de la inaintasii nostri, nutrim speranta ca veti participa ca si pâna acum la toate chemarile sfintei noastre Biserici si veti raspunde, fiecare cu darul sau, la statornicirea sfintelor traditii ortodoxe intr-o lume din ce in ce mai nelinistita si bolnava in sens spiritual. Sa ne rugam lui Hristos Inviat sa ne dea rabdare in incercari, in boli si in necazuri, ca izbavindu-ne de duhurile rautatii sa slavim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita!
Incredintându-va de toata dragostea in Hristos Domnul, ramân al vostru pastor sufletesc, care va doreste tot binele si mântuirea sufletelor!
HRISTOS A INVIAT!
Al vostru pastor si pururea catre Domnul rugator,
Arhiepiscopul Romanului si Bacaului
