Dragi credincioși, suntem în Anul Sfintei Liturghii. La fiecare Sf. liturghie celebrată, după prefacere, preotul aclamă: „Misterul credinței” și tot poporul prezent își mărturisește cu tărie credința în biruința lui Cristos asupra morții, victoria lui Cristos, și, în același timp, o victorie pe care ne-o asigură și nouă, celor care ne-am pus speranța în El: „Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim până când vei veni”.
Această mărturisire cuprinde întregul mister pe care îl celebrăm în fiecare an: moartea și învierea Domnului pentru învierea și fericirea noastră.
Pentru noi, creștinii romano-catolici din întreaga lume, este Paștele, cea mai mare sărbătoare, centrul tuturor sărbătorilor.
Trăia într-o mănăstire un călugăr bătrân, venerabil, înțelept, cu mare faimă de sfințenie, pr. Manase. Multă lume venea la el pentru a-i cere sfaturi duhovnicești și rugăciuni. Părintele avea tot timpul ochii închiși. Părinte – i-a spus un creștin – deschideți-vă ochii și priviți lucrările minunate ale Domnului. Fiule – i-a răspuns părintele – eu țin ochii închiși pentru a-l vedea pe cel care a creat aceste lucruri minunate.
Astăzi suntem chemați să închidem ochii trupului și să deschidem ochii credinței pentru a celebra cu bucurie și speranță misterul morții și învierii Domnului.
Pe Cristos nu l-a văzut nimeni când a părăsit mormântul, afară de îngerii lui Dumnezeu. Nici soldații romani care au fost puși de strajă la mormânt: au simțit cutremurul, au văzut piatra rostogolită și mormântul gol, dar pe Isus nu l-au văzut.
Isus înviat nu poate fi văzut cu ochii trupului, chiar dacă în icoane și statui este reprezentat vizibil. Isus înviat nu poate fi văzut decât cu ochii credinței. El este cel dintâi care îi deschide omului ochii sufletului și care îi face darul mare al credinței. Omul este însă liber să primească sau să respingă acest dar. Cei care l-au văzut pe Cristos înviat l-au cunoscut cu ochii credinței:
Maria Magdalena, care a alergat dis-de-dimineață la mormânt ca să-i ungă trupul mort, îl privește pe Isus înviat, dar nu-l recunoaște. L-a recunoscut atunci când Isus i-a deschis ochii și urechile sufletului și s-a auzit chemată pe nume: Marie!
Cei doi ucenici din drumul spre Emaus mergeau cot la cot cu Isus, îl priveau, dar nu-l vedeau, îl auzeau, dar nu-i recunoșteau vocea pentru că erau foarte triști și tulburați de moartea sa pe cruce. L-au recunoscut abia la frângerea pâinii când Isus le-a deschis ochii și urechile sufletului și au spus unul către altul: „nu ne ardea oare inima când ne vorbea pe cale?”
Și noi suntem la fel. Isus este lângă noi, merge cu noi pe drumul vieții, suferă cu noi atunci când suferim – mai ales în aceste zile în care suntem amenințați de acest coronavirus, stă cu noi izolat, se bucură cu noi, ne vorbește pe cale. E nevoie ca fiecare dintre noi să-l privească și să-l asculte cu ochii și urechile credinței. Și o facem atunci când participăm la frângerea pâinii, adică la Sf. Liturghie, unde ne vorbește prin lecturile sfinte și predică și ne hrănește cu trupul și sângele său în Sfânta Împărtășanie – chiar dacă, în aceste timpuri grele de pandemie, doar prin mijloacele mass-media. Și tot aici noi îl mărturisim atunci când recităm crezul: Cred în Isus Cristos care a treia zi a înviat.
Așadar Paștele este temelia credinței, sărbătoarea sărbătorilor, ce mai mare și mai importantă zi din an. Este zi sfântă, este zi mare, este ziua credinței, a speranței și iubirii.
Aș dori să vă asigur, dragi credincioși, că și în aceste zile de grea încercare pentru întreaga lume, bunul și milostivul Dumnezeu ne iubește nespus de mult, infinit și suferă alături de noi. Dumnezeu este un tată bun, iubitor. Tot răul din lume este lucrarea diavolului. Dacă oamenii l-au părăsit pe Dumnezeu și au spus că nu au nevoie de El, nu mai cred în El, l-au îndepărtat din viața lor și au ales lucrările celui rău, banul, plăcerea, averea, puterea, Dumnezeu îl lasă liber pe om să aleagă cui să slujească și iată că satana, duhul cel rău, cel care amăgește lumea, ales de om, a vrut acum să-și arate chipul prin acest virus ucigător.
De aceea, în aceste zile sfinte, rămâne îndemnul Sf. Apostol Paul, din prima zi a postului mare, miercurea cenușii: „Fraților, vă implor, în numele lui Dumnezeu, împăcați-vă cu Cristos.”
Deci este momentul să-l alegem pe Dumnezeu și lucrările sale și cu siguranță în credință, speranță și iubire, vom triumfa împreună cu Cel Înviat.
Aprindeți acasă o lumânare în aceste zile sfinte ale Învierii Domnului și el ne va lumina spre izbândă și înviere.
Tuturor creștinilor care în aceste zile celebrează marea sărbătoare a Învierii Domnului le doresc să-și deschidă inima, ochii și urechile sufletului pentru a primi lumina și bucuria Paștelui. Vă doresc, dragi credincioși, sărbători pascale fericite în sânul familiei care este și ea o biserică mică și vă îndemn să vă uniți cu noi și să participați prin mijloacele mass-mediala la celebrările liturgice din biserică.
Sărbători fericite și Paște binecuvântat!
Iar credincioșilor care acum sunt în săptămâna mare și sfântă și care vor celebra duminică Paștele, să se umple de binecuvântarea lui Cristos cu credință, speranță și iubire!
Împreună în rugăciune vom reuși să trecem peste aceste încercări. Cristos cel Înviat să fie cu voi toți!
Cristos a înviat!
Pr. Decan Isidor Dâscă
