Majoritatea locuitorilor din comuna Filipesti sunt agricultori. Cu mai mult sau mai putin pamant sau animale. Mii de hectare de teren arabil din Oniscani, Galbeni, Carligi, Filipesti sau Harlesti au trecut acum in proprietatea taranilor, cei care il aveau mostenire de la parinti si bunici. Dupa 50 de ani de expoliere, acum s-a facut dreptate. Oamenii au primit pamantul pe titluri, stabilind fiecare cum il foloseste. Necazurile au venit atunci cand au trebuit sa-l cultive, singura lor avere fiind pamantul si bruma de pensie capatata dupa ani de munca la CAP. Si nici nu-i de mirare ca in primii ani dupa Revolutie suprafete intregi au ramas necultivate. A trebuit sa intervina statul cu ajutoare in fiecare an cu sume de bani pentru a sprijini eforturile disperate ale taranilor pentru a mentine in productie terenurile agricole. Specialistii din agricultura spun ca nici o guvernare nu a reusit in cei 15 ani sa elaboreze o politica coerenta in domeniul agricol.
Taranii refuza ajutorul de la Guvern
Iftimie C. Gheorghe din Cornesti are 77 de ani. Se chinuie sa cultive un hectar de teren, cu doar o pensie de 1,2 milioane de lei. Gheorghe Ghe. Albu, este mult mai tanar, a trecut de 71 de ani, insa sta mai bine la pensie. „Vreti sa stiti cat costa de lucrat un hectar de pamant? Pai, sa va spunem noi. Sa vedem daca va mai arde sa veniti la tara, sa traiti de pe urma pamantului. Mai bine as face un cimitir, sigur castig mai bine”, imi zice domnul Iftimie. Printr-o hotarare de Guvern nr. 17, din 2005, pentru lucrarile de toamna in vederea insamantarii graului, orzului sau a rapitei, pentru un hectar de teren se acorda un ajutor de 1,75 milioane de lei vechi( pentru ingrasaminte, samanta si motorina). Proprietarul de teren primeste acesti bani daca lucreaza terenul si cumpara samanta de la unitati specializate, pe baza de factura. Anul acesta este conditie obligatorie. Pentru un hectar de teren cultivat cu grau, dl Iftimie zice ca-i trebuie cam 300 kg de samanta, care costa, la preturile actuale, intre 8000 si 10.000 de lei. Badea Iftimie trebuie sa scoata din buzunar cel putin 2,4 milioane de lei pentru a primi „bonul” de la stat de 1, 7 milioane de lei. „De unde sa iau eu atatia bani? Inainte imi dadeau banii si ma descurcam si eu cum puteam. Acum, nu-mi trebuie banii lor, ar insemna sa fac schimb pe schimb si tot eu ies in pierdere”, completeaza Gheorghe Albu.
Cum castiga taranul primul milion de lei
Marii „latifundiari” din Cornesti, Boanta sau Cotul Grosului, dar si din Filipesti, Carligi sau Harlesti trec la socoteli: 2,5 milioane de lei aratul pentru un hectar 1,2 milioane de lei un disc(anul acesta a fost terenul greu si trebuie doua discuri – inca 1,2 milioane de lei. Pentru semanat mai trebuie alte 1,2 milioane de lei, plus samanta 1,5 milioane de lei, 2 milioane de lei pentru ingrasaminte, ierbicidat, fertilizat alte 3,5 milioane de lei si se adauga obligatoriu 3 milioane de lei pentru recoltat. Astea sunt cheltuieli „pe picior”, zic interlocutorii mei, confirmati si de specialistul agricol din comuna. Cate or mai fi, nu le mai baga nimeni in seama. „Acum va las pe dumneavoastra sa adunati cat castig eu la grau”, nu ma slabeste dl Iftimie. Pentru mine este simplu. Daca obtine 3,5 tone de grau la hectar, la pretul actual de 5000 de lei kilogramul, taranul castiga nici mai mult si nici mai putin de 1.000.000 de lei. „Pentru a castiga acest milion de lei eu vand un vitel sau un porc in fiecare toamna. Asta-i viata la tara”, mai zice badea Iftimie. Proprietarul de teren pune pensie peste pensie in fiecare luna pentru a le juca la loteria agriculturii: iese bila rosie sau cea neagra? Ploua sau nu ploua? Bate gheata sau vine inghetul mai repede? Este seceta? El banii i-a „ingropat”.
Rugaciune pentru investitori
Comuna Filipesti este „plantata” de-a lungul soselei DN E85. Distanta relativ mica fata de Bacau sau Roman fac din aceasta localitate o atractie pentru investitori. Sigur, aici nu s-au construit mari combinate sau fabrici de interes national, insa infrastructura, facilitatile oferite de localnici, resursele locale au condus la infiintarea unor societati comerciale care atrag forta de munca, dar si sume importante la bugetul local. Functioneaza inca de acum doi ani o societate care fabrica materiale de constructii, alta produce si livreaza var lavabil si vopsele ecologice. Pe un vechi amplasament a luat fiinta o fabrica de prelucrare a lemnului si una de producere a uleiului comestibil, cu materie prima din Filipesti si alte localitati din zona. Alti localnici si-au orientat investitiile pe cresterea animalelor, in special bovine, folosind spatii ce au apartinut cu multi ani in urma fostelor CAP-uri sau SMA-uri. Peste 200 de localnici si-au gasit de lucru in aceste societati. La nivelul Consiliului Local si al Primariei mai sunt in discutie si alte proiecte pentru a atrage investitori si investitii in comuna.
Conditii diferite, impozite egale
Primarul Ioan Apostol, care conduce destinele comunei de peste 25 de ani, cel mai longeviv primar din judet (Consiliul Local i-a acordat in luna septembrie titlul de Cetatean de Onoare al comunei) ne spunea ca Filipestiul este printre primele comune din judet, la capitolul investitii dar si al programelor aplicate. „Intre noi, fie vorba, ne spune edilul comunei, comuna a luat locul II si la infrumusetare in 2004”. Printr-un program SAPARD (obtinut extrem de greu) a fost introdusa apa potabila la pompa in satele Filipesti, Galbeni si Carligi. Investitia a costat peste 30 de miliarde de lei. „Numai cu banii de la bugetul local, de care trag toti nu se poate face mare lucru, astazi cine nu aduce alte fonduri este mort, nu poate sa isi indeplineasca programul electoral”, ne spune primarul comunei. Si aici nu este vorba numai de a castiga voturi, ci de a asigura conditii mai bune oamenilor care s-au hotarat sa ramana in comuna. Deoarece localnicii nu s-au angajat sa achite la pausal apa de la pompele de pe strada, administratia a fost obligata sa treaca la masuri coercitive. Astfel ca peste 200 de familii, cu sprijinul echipei de lucratori de la Primarie si-au montat instalatii de alimentare cu apa in curti si case. Costa, dar face. Este in derulare investitia pentru introducerea gazului metan in Filipesti si Carligi, urmand ca etapa a doua sa cuprinda si celelalte sate. Un alt obiectiv care a fost finalizat si urmeaza sa fie dat in folosinta este Caminul pentru copiii defaforizati din Carligi, finantat de Ministerul Integrarii Europene. „Noi stim cati bani avem, stim cum sa-i folosim, insa niciodata banii nu ajung. De aceea, mereu incercam sa atragem alti bani, alte proiecte pentru a satisface cererile cetatenilor din comuna”, spune primarul Apostol. Problema care s-a ivit este de natura obiectiva. Locuitorii satelor care nu beneficiaza de apa potabila, de gaze sau de drumuri bune, reclama ca platesc impozite egale cu a celor din satele atrase in circuitul unor investitii care schimba nivelul de trai si de civilizatie. Satele Harlesti, Oniscani sau Boanta nu vor avea aceleasi conditii ca locuitorii din Filipesti sau Carligi. „Avem in perioada urmatoare alte proiecte, cum este cel de introducere a gazelor naturale. Nu se poate face totul din prima zi, din primul an sau mandat. Legile sunt restrictive si nu permisive, iar noi nu putem sa ne permitem indatorarea bugetului comunei mai mult decat avem posibilitatea sa platim in acest mandat. Eu ii inteleg pe cei din Boanta sau Harlesti, insa acum nu sunt alte posibilitati”, se justifica edilul comunei.
Gripa aviara mai poate astepta
Am fost intrigati ca la nivelul satelor, taranii nu stiau nimic despre metodele de prevenire a gripei aviare. Nu am vazut nici un afis, nici un comunicat prin care locuitorii comunei sa fie avertizati asupra pricolului ce pandeste de pe apa sau din curte. Pasarile circulau in voie pe drumuri si pe islaz. La Cabinetul medicului de familie din Carligi a fost trimis un fax (este vorba de ziua de joi, 13 octombrie) prin care medicul de familie era rugat sa transmita la DSP situatiile deosebite la diferite grupe de varsta. Nimic despre gripa aviara si pericolul ce il reprezinta. Ne-am fi asteptat ca la caminele culturale, la scoli, la primarie, pe garduri sa fie afisate minimele norme de protectei si prevenire. Nimic. Am aflat ca abia sambata au fost vaccinate peste 30 de persoane care locuiesc pe malul Siretului. La Dispensarul din Carligi era un frig de iti taia orice chef de consultatie. In spatele dispensarului o crescatorie de porci, care apartine celor doi medici din sat, uman si veterinar, a distrus o plantatie de pomi dar prezinta si un pericol iminent pentru securitatea dispensarului. Cabinetul medicului de familie, care deserveste peste 2000 de pacienti, este aproape in paragina. Curtea si interiorul sunt sub nivelul unui cabinet cu venituri ce depasesc un amarat de dispensar de peste Siret.
Discriminari prin scoli
La Boanta, sat in comuna Filipesti, scoala se tine bine, dar nu se stie pentru cat timp. Dupa noile reglementari ale MEC, este posibil ca din 2007, aceasta sa fie inchisa. Aici mai invata 24 de copii, in patru clase, simultan. Gradinita are 15 copii, insuficientie pentru a mentine scoala si in viitorii ani. Programul este infernal, el trebuie pus pe calculator, altfel orele se pot incurca. Este si simultan, si singular. Manualele sunt vechi de ani de zile, pachetele cu rechizite nu au sosit inca, doar biscuitii si laptele vin zilnic. In Carligi, scoala este de nota 10, doar administratia poate primi nota sub 6, la modul cum este intretinut grupul social sau cum arata intrarea in curtea scolii. Bani multi a investit Primaria la scoala din centru, unde a fost construita o sarpanta, in valoare de 1,8 miliarde de lei, alte milioane de lei pentru igenizarea tuturor scolilor dar si pentru asigurarea caldurii pentru timp de iarna. De altfel, invatamantul si cultura sunt prioritatile administratiei locale, in urmatoarea perioada incep lucrarile de reparatiei a Casei de Cultura „Radu Beligan”.
Filipesti este o comuna situata la E85, de pe care se ajunge, usor, si in timp util, in Europa. Depinde doar de localnici si de administratie daca merg cu viteza legala.Scris de Gheorghe BALTATESCU
