Învățare activă prin sarcini provocatoare

Realitatea zilelor noastre este că ne-am modernizat, folosim mijloace care ne ușurează viața, cum este mașina de spălat rufe sau vase, televizorul smart, telefonul mobil, dar în domeniul educației mulți vor să rămână ca „pe vremea mea” când profesorul ținea prelegeri în fața clasei, iar informația o puteam lua doar de la el. Acum, informația este la un click distanță, iar profesorii nu au doar rolul de a transmite informații, ci și de a se asigura că acestea sunt înțelese bine de către elevi, de a-i ajuta să transpună acele informații în viața de zi cu zi..

Forumului MERITO Moldova, cu tema “Întoarcerea la DE CE”, desfășurat în luna februarie la Școala Gimnazială ”Al.I.Cuza” Bacău, a propus, prin atelierele sale, provocări profesionale numeroase pentru elevii, profesorii și părinții participanți. Un astfel de atelier a fost cel susținut de doamna Tatiana Cauni – profesor titular de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare și profesor MERITO din anul 2019, care a propus participanților la forum tema “Învățare activă prin sarcini provocatoare”.
Atmosfera a fost una jucăușă și prietenoasă iar pentru început, am făcut cunoștință cu Luis von Ahn, creatorul Duolingo – platforma gratuită pentru învățarea limbilor străine – prin intermediul discursului său susținut la o ediție TEDx, o soluție foarte bună pentru orice elev de a-și crea o rutină de învățare. În fiecare zi faci exercițiile propuse de aplicație, este contorizat un istoric și progresul de învățare și aplicația îți reamintește dacă nu ai mai exersat, astfel că te și motivează pentru a nu pierde istoricul de exersare. Este un mod educativ de a petrece timpul pe telefon, altfel decât pe rețelele de socializare.

Se observă că în ultimul timp elevii nu mai sunt motivați să învețe, dar asta și pentru că nu înțeleg de ce trebuie să învețe sau cum să învețe, că uneori citesc o carte doar pentru că apare în subiectele pentru bacalaureat. Totuși, dacă ei reușesc să treacă dincolo de paginile cărții, să vadă că au astfel de personaje în jurul lor, că și ei pot trece prin situații similare, prin aceeași experiență, atunci lucrurile se schimbă, iar informația din cărți este transpusă în limbajul din jurul lor.

În acest sens a fost prezentată cartea „Un alt fel de a învăța. Neuroștiința în slujba educației” (autori: Barbara Oakley, Beth Rogowsky și Terrence J. Sejniwski), care propune în capitolul III implicarea elevilor în învățare cu ajutorul activităților și discuțiilor, în opoziție cu ascultarea pasivă a unui expert. S-a discutat despre trecerea de la învățarea pasivă, când elevii ascultă lecția predată de profesor, la învățarea activă, când elevii participă la ce se întâmplă în clasă și simt că au o contribuție la noțiunile pe care le învață.

Am reținut faptul că ar fi trei etape ale învățării. În prima etapă – codarea – informațiile predate în clasă ajung în memoria de lucru, urmează etapa a doua – consolidarea – când informațiile ajung în memoria de lungă durată folosind exercițiul recuperării informațiilor, adică reluarea notițelor din clasă, înțelegerea și repetarea lor, apoi urmează a treia etapă – reactualizarea – când reușim să aplicăm noțiunile învățate în contexte diferite de învățare, formând noi conexiuni. De exemplu, citind un roman cum e „Jurnalul Annei Frank”, a cărui acțiune se desfășoară în perioada celui de-al doilea război mondial, putem face conexiuni cu informații învățate la istorie.

Totuși, cu ocazia unor teste, elevii constată că au uitat informațiile deși au învățat, iar acest lucru se întâmplă pentru că mintea este focusată să gestioneze stresul generat de teama că nu o să răspundă bine, că o să ia o notă mică, faptul că ei devin agitați, emoționați că se va supăra toată lumea pe ei, astfel că nu mai reușește să elibereze informația de care ei au nevoie pentru rezolvarea testului.

Pentru a învăța, astfel încât să se fixeze informațiile, e nevoie să se asocieze conținutul cu ceva ce poate ajuta în reamintirea acestuia, deoarece ne amintim de o situație plăcută sau neplăcută atunci când este asociată cu o amintire de același fel, consolidată în memoria de lungă durată.

Ca exemplu, doamna Tatiana Cauni ne-a prezentat ce a lucrat cu elevii săi: proiectul „Povești împachetate”, un mod interesant de a „împacheta” conținutul, povestea, într-o formă atractivă pentru elevi, care să-i provoace să îndeplinească cu plăcere sarcinile, individuale sau de grup, și să rețină informațiile necesare. Prin „împachetarea” conținutului se dezvoltă și exersează competențe cum sunt: creativitatea, comunicarea, colaborarea, inteligența emoțională și socială, gândirea critică și analitică.

Practic, se alege un obiect cum ar fi o cutie de carton, un tricou, o pungă de hârtie etc, pe care elevii trebuie să-l personalizeze în funcție de cerința dată, pe toată suprafața obiectului. Exemple de cerințe pot fi: de ce merită citită cartea studiată la ora de limba și literatura română, trei idei valoroase din carte de dat mai departe, caracterizarea unui personaj, o recomandare pentru un prieten, simboluri din romanul studiat care au rămas în mintea și sufletul adolescenților.

Această metodă le dă posibilitatea elevilor să înțeleagă ce învață pentru că își construiesc singuri „produsul” având la bază un conținut ce trebuie parcurs, pe care îl asociază cu o experiență de învățare.

De asemenea, conținutul poate fi prezentat sau prelucrat pentru rezolvarea problemelor apelând la instrumente digitale cum sunt: Padlet (https://padlet.com), Pitch (https://pitch.com), PowerPoint (https://www.microsoft.com), Genially (https://genial.ly) sau Canva (https://www.canva.com).

Atelierul a continuat cu o activitate interactivă, în cadrul căreia profesorii s-au grupat în echipe, iar fiecare echipă a propus o temă de lucru și cerințele ce pot fi adresate elevilor la clasă pentru realizarea acesteia, de exemplu: asemănări și deosebiri, asocieri, realizarea unui catren legat de tema dată etc.

Mă bucur că am avut oportunitatea de a participa la acest eveniment și cu siguranță voi aplica aceste noi cunoștințe în pregătirea mea școlară.

Alexandra – Maria Șuștac, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială nr. 10 Bacău și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău.

Prof.coord. Laura Huiban

Sursa foto: Forumul Merito Moldova