Invatamantul economic fara frontiere / Interviu cu prof. dr. Dumitru Marius Paraschivescu

Absolvent al Facultatii de Studii Economice, Universitatea &#8222Al.I.Cuza&#8221 Iasi. A parcurs toate treptele universitare, de la lector, asistent universitar, conferentiar si apoi profesor, la Universitatea &#8222Al.I.Cuza&#8221 Iasi. Doctor in economie din anul 1984, specialitatea Economie. Profesor universitar 1994-1998, la Iasi. Din 1999 si pana astazi, profesor doctor al Universitatii &#8222George Bacovia&#8221 Bacau. Rector al Universitatii bacauane in perioada 1996-2004. A fost decan al Facultatii de Contabilitate si Informatica de Gestiune – Universitatea &#8222George Bacovia&#8221 Bacau. Presedinte al Colegiului Academic al Fondatorilor Universitatii &#8222George Bacovia&#8221. Membru fondator al diferitelor asociatii si fundatii academice, membru al Consiliului National al Rectorilor – 2002-2005. Doctor Honoris Cauza al Universitatii de Stiinte Aplicate Chisinau. A primit Ordinul &#8222Knight of Grace” – Malta, Diploma de Excelenta la Salonul International de Inventica si Cercetare EUREKA, 2000, Bruxelles, medaliat al Universitatilor din Chisinau, Jena – Germania, Poitiers – Franta, Marmara – Turcia, Modena – Italia. Cetatean de Onoare al oraselor Bacau si Poitiers, Premiul Desteptarea – 2001. Conducator de doctorat la ASE Bucuresti, autor al 26 de carti, manuale si tratate de specialitate, dintre care 16 publicate in edituri. Autor a 90 de articole si studii stiintifice de specialitate publicate in tara si strainatate, 94 de participari la manifestari stiintifice din tara si strainatate, referent stiintific in peste 30 de comisii pentru acordarea de doctor in economie, a fost referent stiintific la peste 25 de carti de specialitate, a semnat peste 30 de contracte de cercetare stiintifica. Membru in mai multe consilii de administratie a mai multor societati comerciale.

-Trebuie sa fiti mandru ca in Bacau intalniti atat de multi absolventi pe care cu ani in urma i-ati avut studenti in Iasi si la Bacau!

– Este firesc sa fiu mandru, mai ales ca cei mai multi dintre ei sunt astazi buni manageri, buni profesionisti, oameni de mare valoare. Sunt de 35 de ani cadru didactic in invatamantul superior economic si in tot acest timp mi-am imbogatit sufletul din seva a tot atatea generatii de tineri studenti, economistii de astazi. Ai o mare satisfactie cand te afli intr-un amfiteatru in care vezi chipurile vesele, uneori grave, alteori foarte entuziaste ale studentilor dar, cei care m-au marcat cel mai mult au fost acei studenti care au venit la facultate dupa ce au trecut de prima tinerete. Motivarea, interesul si respectul lor pentru cultura economica si profesionalism sunt un imbold pentru orice cadru didactic. Pe multi dintre ei i-am indrumat la lucrarile de diploma sau de disertatie. Un curs este bun, o lucrare de licenta sau de masterat, o teza de doctorat sunt bune daca intre cadru didactic si student exista comunicare, colaborare si respect. De multe ori ideile profesorului se regasesc in lucrarile de care aminteam. Sunt insa si situatii cand ideile profesorului vin din dialogul si framantarile studentului, masterandului sau doctorandului. In primii ani dupa absolvire profesorul este cartea de vizita a absolventului, apoi absolventul devine cartea de vizita a profesorului. Cred ca acelasi sentiment de mandrie, de satisfactie il are orice cadru didactic, ba chiar este un privilegiu. .

– Aveti dubla &#8222cetatenie”: iesean si bacauan. Ati facut cea mai buna alegere?

– Am avut in viata mereu posibilitatea sa aleg si niciodata nu am regretat alegerea facuta. Deci v-am raspuns la intrebare si pot continua cu alte exemple. In 1971, cand am terminat facultatea se organiza &#8222repartitia guvernamentala”. Ca sef de promotie, am avut de ales intre a incepe cariera universitara sau a lucra in Ministerul Comertului Exterior. Am ales cariera universitara. Intre centrele universitare Iasi, Bucuresi si Cluj am ales Iasul. In 1990 am avut de ales intre invatamantul superior, afaceri si politica sau de toate. Am ales numai invatamantul superior. In 1994 am avut de ales intre invatamantul superior particular din Iasi si cel din Bacau. Am ales Bacaul. In 1999 a trebuit sa aleg definitiv intre Universitatea &#8222Al.I. Cuza” din Iasi si Universitatea &#8222George Bacovia” din Bacau. A fost cea mai grea alegere in conditiile in care UGB nu era acreditata, iar constructia se afla abia la inceput. Se stie ca am ales UGB.

Revenind la intrebare, vreau sa spun ca fiecare oras a contribuit la formarea mea si la rezultatele muncii mele. Rezultatele de la Iasi, desi nu se vad, se regasesc in foarte mare masura in cele de la Bacau.

– Un cadru didactic este in acelasi timp si un cercetator. Credeti ca cercetarea in domeniul stiintelor economice a cunoscut in ultimii ani o anumita schimbare?

-Cercetarea economica se deosebeste de cercetarea din stiintele exacte prin extindere, aplicabilitate, instrumente si durabilitate. Noi nu facem &#8222descoperiri” si nu putem breveta inventii. Noi analizam si diagnosticam fenomenele si evolutiile economice, propunem teorii, &#8222mecanisme”, modele si prognoze pe baza rezultatelor la nivelul ramurilor sau firmelor. Da, este o schimbare in bine, dar este loc si de mai bine. Ar fi de dorit ca profesorii universitari sa fie implicati mai mult in rezolvarea problemelor concrete cu care se confrunta agentii economici, in cercetarea economica de baza la nivelul marilor companii. In prezent se mareste distanta dintre teorie si practica, chiar si in cazul procesului de invatamant. Nu e bine. Si de o parte si de alta trebuie actionat: universitatile sa puna accentul pe aplicatii, studii de caz, analiza diagnostic etc, organizatiile economice sa accepte colaborarea cu universitatile, atat in ceea ce priveste practica studentilor, cat si in ceea ce priveste documentarea si formarea tinerilor cercetatori. Am propus Ministerului Educatiei si Cercetarii si Comisiei de Invatamant a Senatului sa formuleze criterii de selectie pentru ca unele companii sa devina &#8222Centre de practica universitara” asa cum exista in domeniul medical. In prezent, firmele nu sunt interesate si nici stimulate sa incurajeze practica studentilor sau a cercetatorilor.

– Unde se gaseste cercetarea romaneasca in prezent?

– Intrebarea dvs. este legata de precedenta. In Romania, si nu numai, exista o problema. O buna parte din cercetarea stiintifica se desfasoara in universitati, aceste universitati asumandu-si misiunea de invatamant si cercetare. Eu sunt de parere ca nu orice universitatea poate face cercetare daca nu este sustinuta de stat, mai ales o universitate particulara al carei buget se bazeaza exclusiv pe taxele studentilor. Desigur, exista proiecte finantate, dar acestea au criterii de eligibilitate greu de indeplinit de universitatile tinere. Pentru astfel de universitati trebuie sa existe o finantare speciala, stimulativa. Este greu ca o universitate cu 50 de cadre didactice sa castige un proiect de cercetare finantat in fata unei universitati cu 2000 de cadre didactice. Nici la box nu se lupta intre ei sportivii din categorii diferite. A doua problema este ca cercetarea din universitati este de cele mai multe ori individuala si nevalorificata. Acelasi om este si cadru didactic si cercetator. Din pacate, cadrul didactic tanar este coplesit de sarcinile didactice si extradidactice, fiind nevoit sa faca cercetare numai in interes personal, pentru promovare sau pentru obtinerea doctoratului. In acest caz cercetarile nu sunt in echipa, nu sunt valorificate corespunzator si este regretabil. A treia problema o constituie formalismul unor asa-zise manifestari stiintifice. Se inscriu 100, participa mai putin de jumatate, se publica tot pentru uz intern. Or, cercetarea trebuie sa treaca dincolo de perimetrul universitatii. Sa ajunga la cei care o pot pune in valoare. Pentru asta trebuie pus accentul pe confruntarea externa, pe mobilitate, pe baza materiala. Realizarea in Romania a unei economii de piata functionala, apta pentru integrarea europeana, presupune pregatirea mediului de afaceri si a operatorilor lui pentru asumarea unui comportament concurential activ pe o piata deschisa, dinamica si deosebit de exigenta.

– Ati vorbit mai inainte de &#8222mobilitate”. Sa inteleg ca cercetatorii &#8222n-au frontiere”?

– Da. Asa este. Invatamantul superior iti ofera aceasta sansa. Eu insumi am beneficiat si beneficiez de ea. Faptul ca, desi sunt cadru didactic la Bacau, sunt in acelasi timp si conducator de doctorat la Academia de Stiinte Economice din Bucuresti, este cea mai buna dovada. Colaborarea mea cu colectivele de la Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune din cadrul ASE este benefica si pentru UGB, dar si pentru Bacau. Majoritatea doctoranzilor mei la specializarea &#8222Contabilitate manageriala” sunt din Bacau, iar patru dintre ei sunt cadre didactice ale Universitatii &#8222George Bacovia”. Sunt conditii ca tinerii cercetatori si studentii economisti sa priveasca mai mult catre viitor. Noua programa universitara licenta – masterat – doctorat incurajeaza cercetarea stiintifica a tinerilor. Ramane insa deschisa lupta intre universitati pentru indrumarea acestei cercetari.

– Ce credeti ca ar mai fi de facut in domeniul cercetarii stiintifice?

– Voi face referire numai la cercetarea in domeniul stiintelor economice pentru ca este domeniul in care sunt implicat. Este nevoie de seriozitate si rigurozitate. Este nevoie, asa cum am mai spus, de cercetare in echipa, este necesara valorificarea rezultatelor cercetarii. Daca macar un alt cercetator este de acord cu propunerile tale sau este interesat sa le preia, este un succes. Daca echipa de cercetare se impune intr-o competitie de idei la nivel national si international, este un succes.

In acceptiunea sa cea mai raspandita, conceptul &#8222noua economie” se preteaza unei abordari in termenii binomului &#8222realitate – mod de gandire economic”, deci trebuie sa intelegem ca cercetarea actuala se bazeaza pe cunoasterea realitatii si a economiei. Reforma economiei cere un nou tip de economist – &#8222economistul european”. Noul economist cere un nou sistem de invatamant economic – &#8222invatamantul european”, care sa regleze cantitatea si calitatea pietei muncii. Invatamantul european cere un nou tip de cadru didactic, un nou tip de cercetator. Conditii sunt. Trebuie schimbate doar mentalitatile si metodele.

In Romania este necesara imbunatatirea si respectarea statutului cercetatorului – cadru didactic din universitati. De asemenea este necesara valorificarea cercetarii stiintifice la nivel local si regional. La ASE am propus introducerea Contractului de cercetare pe perioada doctoranturii, incheiat de doctorand cu una sau doua firme recunoscute pe plan national. Dar pentru asta trebuie creat cadrul legal. Mentinerea performantei, a excelentei in cercetare, dezvoltarea parteneriatelor, asigurarea vizibilitatii stiintei romanesti si motivarea celor antrenati in activitatea de cercetare sunt fundamental conditionate de un sistem corespunzator de finantare.

Dupa parerea mea, in urmatorii ani este nevoie de o intinerire si intarire a scolii superioare de cercetare economica. Cred ca un procent de 1-5 % dintre absolventii anumitor specializari de la masterat, sau un procent mai mare dintre doctoranzi trebuie sa ramana in colectivele de cercetare din universitati sau din marile companii, ca economisti-analisti pe probleme micro si macroeconomice, financiare, monetare, ecologice etc. Multe firme straine au deja asemenea obiective de cercetare cu oameni &#8222scoliti” pe cheltuiala si beneficiul firmei. Ele au inteles ca drumul prin sistemul concurential trebuie parcurs cu un sofer bun si un copilot de nadejde – stiinta. Deci fondul stiintific dat de cercetarea fenomenelor economice din Romania si din lume trebuie valorificat si imbunatatit.

– Ati vorbit de un nou tip de economist, economistul modern ca specialist dinamic si competitiv. Se afla la lucru acest economist?

– Intr-o oarecare masura, da. Crearea noului tip de economist – actor sofisticat al lumii afacerilor interne si internationale, presupune si compatibilizarea tipurilor de formare initiala si continua cu practicile si standardele educationale din spatiul euro-atlantic, invatarea tinzand sa devina creativa, operativa, capabila sa dezvolte la indivizi capacitatea de a lua decizii si de a solutiona cat mai rapid problemele. Exigentele profesiei de economist – fie el teoretician al fenomenelor si proceselor economiste, fie practician in diverse domenii – vizeaza pe de o parte insusirea teoriei economice intr-o maniera constructiva si obiectiva, formarea unui limbaj economic cat mai evoluat si elaborat, iar pe de alta parte, formarea de convingeri comportamentale, psihologice si sociale in concordanta cu esenta economiei concurentiale. Rolul invatamantului superior economic devine fundamental in atingerea acestor scopuri educationale.

– Fiecare dintre noi, indiferent de profesie, este intr-o oarecare masura un &#8222economist” mai bun sau mai putin bun! Credeti ca este necesara imbunatatirea culturii economice in paralel cu pregatirea specialistilor in domeniul economic?

– Educatia economica este obligatorie. Fiecaruia i se cere spirit antreprenorial, disciplina financiara, o perceptie corecta a competentelor economice. Rolul stiintelor economice este important atat in directia formarii de specialisti, profesia de economist fiind la mare cautare intr-o societate bazata pe legile pietei, cat si pentru educarea continua. Intr-o lume supusa unor schimbari permanente, a stagna in ceea ce priveste pregatirea este un comportament pagubos sau chiar periculos pentru economistul contemporan. Asa cum afirma Peter Druker in celebra sa carte &#8222Societatea post-capitalista”, &#8222secretul societatilor viitorului este educatia”.

Educatia este un parametru, o directie prezenta si viitoare. Pregatirea economistului de azi se aplica intr-un orizont de timp mediu si lung. Trebuie sa fim constienti ca documentul contabil, de exemplu, nu poate fi realizat de un economist slab pregatit, asa cum o operatie chirurgicala nu poate fi facuta de un medic fost student mediocru.

Intrebarea dumneavoastra ma provoaca la un raspuns mai amplu. Necesitatea pregatirii economice a tuturor specialistilor (ingineri, medici, juristi, jurnalisti etc.) este demonstrata de prezenta in facultatile cu profil economic a absolventilor altor facultati. Sunt convins ca noile planuri de invatamant de la celelalte specializari vor tine seama mai mult de pregatirea economica. In acelasi timp si invatamantul superior economic trebuie sa aiba o deschidere mai mare catre facultatile cu alt profil. Solutia de a crea in universitatile tehnice specializarea &#8222inginerie economica” a fost una provizorie si de compromis. Acest lucru nu mai este posibil in conditiile integrarii in UE.

– Invatamantul superior este in plina adaptare la cerintele europene. O dovada este aplicarea incepand din acest an universitar a noii structuri: licenta

(3 ani), masterat (2 ani), doctorat (3 ani). Ne asteapta si alte noutati?

– Da. Ierarhizarea universitatilor pe baza unor indicatori ai calitatii, posibilitatea extinderii ofertei academice prin prezenta in Romania, deci si in Bacau, a unor universitati din afara tarii, cresterea mobilitatii cadrelor didactice si studentilor etc. Marile companii se vor grabi sa investeasca din ce in ce mai mult in educarea si formarea propriilor si chiar a viitorilor angajati. Noutatile pot veni si de la noi. Insist si voi insista in orice imprejurare potrivita asupra parteneriatului real, bazat pe comunicare si cooperare, dintre facultatile cu profil economic si firme sau agentii guvernamentale pentru a acoperi golul care se creeaza in privinta pregatirii practice a studentilor. Insist si voi insista asupra imbunatatirii educatiei economice in invatamantul preuniversitar. Acest lucru este cu atat mai necesar cu cat economistul licentiat al anului 2008 va avea o pregatire de numai 3 ani. Misiunea noastra va fi in acesti 3 ani sa-i invatam pe studenti sa deosebeasca ceea ce este necesar imediat de ceea ce este necesar oricand. Va trebui sa-i convingem pe cei mai buni sa continue pregatirea economica prin masterat si doctorat. Acestea sunt tendintele, dar &#8222tendintele ca si caii sunt usor de stapanit in directia in care se indreapta deja”. Schimbarea presupune si riscuri.

– Domnule profesor, am abordat pe rand doua probleme de actualitate: educatia economica si cercetarea economica. Va rog sa acceptati sa schimbam registrul cu patru intrebari despre dvs.:

– Ce ati fi vrut sa fiti daca n-ati fi fost economist?

– Medic.

– Va place sportul? Este adevarat ca ati facut sport de performanta?

– Da. M-am format la Clubul sportiv din Ramnicu Valcea. Am jucat baschet in lotul national de juniori in perioada liceului si la Politehnica Iasi (divizia A), apoi la Universitatea Al.I. Cuza (divizia B), ca student. Imi pare rau ca nu am facut nimic pentru studentii de la Bacovia in acest domeniu.

– Ati avut sansa istorica de a fi primul Rector, recunoscut oficial de Ministerul Educatiei si Cercetarii, al Universitatii &#8222George Bacovia”. Ce a insemnat pentru dvs. acest lucru?

– Satisfactia muncii si lectia vietii.

– Ce inseamna pentru dvs. titlul de Doctor Honoris Causa pe care l-ati primit recent?

– Sunt onorat. Ma bucur ca numele meu a fost legat inca o data de Bacau.Scris de Gheorghe BALTATESCU