Un elev de la Colegiul National „Vasile Alecsandri”, priceput in calculatoare si cu planul de a excela in acest domeniu, invata singur limba japoneza si se imagineaza traind in Tara Soarelui Rasare. Pâna atunci, spera sa urmeze o facultate din Cluj si sa stapâneasca tainele acestei limbi exotice.
Reporter: Când ne hotarâm sa invatam o limba straina, exista câtiva „factori declansatori”. La tine cum au stat lucrurile?
Mihnea Saila: In primul rând, cel mai important factor in invatarea unei limbi il constituie cultura si aspectele limbii. In cazul meu, primul contact pe care l-am avut cu limba japoneza a fost descoperirea culturii lor care este, evident, strâns legata de limba. M-au surprins câteva anime-uri (n.r. – desene animate japoneze) pe care le-am vazut pe internet. De aici si pâna la studiul efectiv al limbii, lucrurile s-au legat de la sine.
Rep.: Ce obstacole intâmpina cel ce se dedica studiului unei limbi exotice?
M.S.: Un prim obstacol a fost diferenta de scriere. In limbile europene, dupa cum stiti, scrierea este relativ usoara, se bazeaza pe câteva litere. In cazul limbii japoneze, nu numai ca se folosesc patru alfabete diferite, simultan, incluzându-l pe cel latin, dar fiecare dintre ele insumeaza mai multe caractere decât cel european. Dupa ordinea in care se invata in Japonia, cele trei alfabete se numesc: hiragana (insemnând caractere usor de scris), katakana (insemnând caractere incomplete) si kanji (caractere chinezesti). La inceput, limba japoneza veche (Yamato kotoba) s-a dezvoltat fara a avea un sistem de scriere. Apoi, intre anii 222-589, caracterele chinezesti au ajuns in Japonia, intr-un prim val, prin intermediul schimburilor comerciale intre China si Japonia. Un al doilea val de imprumut a avut loc intre anii 618-907, iar un al treilea si ultimul, intre anii 960-1279. Pâna in secolul al VIII-lea, japonezii scriau numai in chineza, deoarece kanji nu erau adaptate foneticii si gramaticii japoneze. Simtind nevoia scrierii in propria limba, japonezii au inventat silabarele Hiragana si Katakana ce au derivat din Kanji, pe la sfârsitul secolului al VIII-lea. De-a lungul timpului, aceste trei alfabete au suferit modificari, in prezent insumând peste 2.000 de caractere. Ca sa fiu mai precis, hiragana si katakana contin ambele 46 de silabe fundamentale, adica 46 de caractere. Acestea 46, insa, nu redau toate silabele utilizate de japonezi. Ele au nevoie de niste adaugiri in scris (dakuten, handakuten si consoane A grupurile ya, yu, yo) pentru a putea cuprinde totalitatea silabelor limbii. Aceste adaugiri pot fi considerate, la rândul lor, ca fiind caractere de sine statatoare, numarul caracterelor ridicându-se, astfel, la 107 caractere. Kanji sunt, actualmente, 2.136 la numar, insa, daca luam in considerare toate variantele si toate caracterele neutilizate in scrierea publica, acestea pot ajunge pâna undeva in jurul a 30.000 de caractere. Kanji sunt folosite pentru a exprima semnificatia de baza a cuvintelor, indiferent de functia lor in propozitie: substantive, adjective, verbe etc. De asemenea, cu kanji se scriu numele proprii, semne, simboluri etc. Cu hiragana, se scrie dupa caracterele kanji pentru a le modifica si a le adapta regulilor gramaticale. Katakana este folosit independent pentru a reda cuvintele de origine straina sau pentru a inlocui kanji, care sunt complicate.
Rep.: De unde ai procurat materialele?
M.S.: Prima data, de pe internet, doar de curiozitate. Dar, dupa ce am invatat primul alfabet, am vrut mai mult, si am ajuns pâna la al treilea si cel mai greu, iar, aici, am avut nevoie de materiale cumparate. In general, materialele de studiu pe care le putem gasi pe internet, in afara de faptul ca sunt gratuite, sunt suficient de complete, insa, sunt in limba engleza. Din România, mi-am procurat, pe suport de hârtie, câteva dictionare si manuale, pe care le consider foarte bine structurate, insa, mai putin complexe.
Rep.: Cât de bine cunosti cultura nipona?
M.S.: Sunt familiarizat doar cu informatiile de pe internet si din carti. Nu pot spune ca o stiu cu adevarat, deoarece nu am trait printre japonezi. Dar, vreau sa merg in Japonia. Ma vad chiar traind acolo. Planuiesc sa urmez Facultatea de Automatica si Calculatoare din Cluj si, in acelasi timp, sa merg la cursuri de japoneza, pentru ca, mai apoi, sa plec in Japonia. Am aflat ca, la Cluj, exista o scoala privata, Yamatoya, a carei oferta cuprinde cursuri de japoneza, pe care am in intentie sa le urmez.
Interviu realizat de Alina Hurghes, XI J
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
