In prima zi de cursuri, scoala din Blagesti avea inca vopseaua proaspata. 1,4 miliarde de lei vechi, din fonduri locale, este suma investita. Acoperis nou, termopane, tencuiala noua, respectarea interesantei arhitecturi, zugraveli interioare/exterioare moderne, mobilier nou-nout, calculatoare, centrala termica, uluce, burlane… Cu ochii la copiii care au bratele pline de flori si fetele scaldate de lumina bucuriei, primarul Laurentiu Munteanu zice: „De trei luni stau aici, pe schele. Este cea mai mare realizare a mea. Cand reusesc sa fac pentru scoli ceva, renasc… Intru in scoala ca intr-o catedrala a sufletului, cu piosenie, cu respect. Trebuie sa reinvatam respectul pentru Scoala si Dascal”. Curtea care a primit aici vreo 64 de promotii gazduieste si o sala de sport interesanta. Iarna poate veni. Stivuita frumos intr-o magazie, asteapta o cantitate de 300 de metri stern lemn, combustibil pentru centrala termica. In toate scolile din comuna este aceeasi situatie. Proiectele inca nu-i dau pace primarului: „Voi incepe, in curand, extinderea scolii cu inca trei sali. Vine clasa a IX-a, vin grupele pregatitoare. Viitorul incepe acum”. Directorul Petru Secure stie ca respectul comunitatii fata de scoala implica si responsabilitatea cadrelor didactice. De aici au plecat in lume absolventi care sunt astazi nume importante prin faptele lor. Elevii privesc spre tinuta noua a scolii cu admiratie. Un „veteran” de clasa a VIII-a, care-si cauta „diriga” din ochi, pentru a-i aseza florile in brate si a-i fura un sarut, zice: „Best!” Tancii de clasa I, primiti cu onoruri speciale de invatatoarea Florentina Buruiana, nu-si dau seama de schimbare, dar simt ca murmurul de admiratie al celorlalti e provocat de ceva important. Un fost absolvent al scolii, plimbandu-se prin scoala, zice, intr-o sala de clasa, aratand chiar locul in care a invatat patru ani: „Aici am stat eu. Aici era banca mea. Sunt mandru ca…” Plec incarcat pozitiv. Stiu deja titlul articolului: „Intru in scoala ca intr-o catedrala a sufletului…” Doamne, ce frumoase povesti de dragoste pot scrie uneori oamenii… (Ion F.)
