Întregitoarea de neam

De reamintit
Din când în când, dar mai cu seamă în momente de cumpănă – cum ar fi cel de acum, când limba română a acumulat deja câţiva ani de agresiune severă din partea anglicismelor, pe de o parte, şi dinspre zona I.T., cu un cod de comunicare propriu, pe de altă parte –, se cere să ne aducem aminte de menirea graiului străbun, adică cel tradiţional, adică cel autentic. Resuscitarea acestui adevăr este cu atât mai necesară cu cât 2018 este Anul Centenarului Marii Uniri.

Generic inspirat
Gala Premiilor U.Z.P.R. (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România), ediţia 2018, s-a ţinut sub un generic inspirat din natura instrumentului de lucru al gazetarului – cuvântul: „Limba română, întregitoare de neam”. Afişul manifestării a adus în atenţie o triadă angajantă: „Profesionalism, notorietate, viziune”, sub un slogan în ton cu genericul: „Împreună scriem istoria clipei!” (Exigenţa privitorului avea dreptul la semnele diacritice pentru prima şi ultima literă din cuvântul-cheie: Împreună.)

Printre premianţi
Seniori ai presei de la noi, membri ai juriului, au premiat 17 slujitori ai condeiului gazetăresc, printre care băcăuanul Mihai Buznea, un adevărat performer: şi-a consacrat peste şase decenii acestei profesiuni, începând cu munca de corector şi continuând-o până astăzi (răspunde de acurateţea lingvistică a Revistei „Plumb”). A fost, printre altele, corespondentul zonal al Televiziunii Române, iar acum este autor de cărţi inspirate din actualitatea imediată. La secţiunea Radio, tot pentru producţiile publicistice ale anului 2017, a fost premiat Marcel-Iulian Tolcea (Radio-România Timişoara), pentru rubrica sa de limba română. El este şi primul jurnalist român care a realizat la Strasbourg un interviu cu secretarul general al Consiliului Europei, Catherine Lalumière. Dialogul rezultat a devenit document oficial al C.E.

Din aceeaşi oglindă a jurnaliştilor
Informaţiile de mai sus le-am extras din Revista U.Z.P. nr. 11/2018, care se pregăteşte de propriul centenar (a fost fondată în 1919). De aici am aflat şi despre Premiile „Eminescu, ziaristul”, cu ţintă spre o dată: 28 iunie, dorită a fi Ziua Ziaristului Român. (Se aminteşte astfel despre nedreapta decizie de scoatere a poetului din presa autohtonă, în 1883.)
Dintre premianţi, i-am reţinut pe Nicolae Dabija, cel care a menţinut vie flacăra limbii române în Basarabia, şi pe Andrei Păunescu, autorul rubricii „Din puţul fără fund, dar cu telecomandă. Emisiunile trece, perlele rămâne” din „Flacăra lui Adrian Păunescu”. Fiul celui ce ne-a lăsat „Repetabila povară” extrage şi comentează fără menajamente abaterile de la normele lingvistice ale unora dintre cei care apar în emisiunile TV, luând astfel atitudine faţă de „invazia nonvalorii şi a nonculturii”. În ton liric, Andrei Păunescu îşi propusese un „Proiect de ţară”, cu versuri ca acestea: „Limba-i minunea ce ne uneşte/Suflet, speranţă şi faptă, şi dor.” […] „Ca visul să prindă altoi,/Iar trunchiul în flori să apară,/Unirea să fie în noi,/Nu doar într-o gală de seară” (FAP, 5 oct. 2018).

Alte titluri
Sumbră ne apare declaraţia lui Horea-Mihai Bădău, profesor şi jurnalist social-media: „Vom renunţa la alfabetul scris şi vom comunica mai multe prin imagini”, după cum colajul din articolele lui Mihai Eminescu gazetarul, sub titlul „Copiii mei vreau să fie instruiţi în limba mea şi NUMAI în limba mea, nu ŞI în limba mea” (pp. 24-25), ne dă fiori. De meditat şi la spusele lui Theodor Damian (U.Z.P.R. New York) despre pericolul permanent al barbarismelor de la noi (p. 26, rubrica „Limba română”).
Ioan Dănilă