Unul dintre miturile cu care românilor le place să se laude este că poporul nostru ar fi unul extrem de tolerant, că ne purtăm frumos cu străinii şi că nu-i disprețuim pe cei care au alte gusturi decât noi.
În realitate, dacă va uitaţi bine în jur, românii sunt una dintre naţiile cele mai intolerante din lume, un popor căruia îi sare ţandăra dacă un individ sau un grup de indivizi îndrăznesc să aibă o altă opiniei decât majoritatea.
De la fotbal la politică şi de la religie la preferinţele sexuale, românii consideră că stăpânesc adevărul absolut şi nu acceptă că ar putea exista şi alte opinii decât ale lor. Faţă de un conaţional sărac lipit căruia statul îi da un ajutor să-şi cumpere o pâine, romanul verde are o opinie fermă: individul e sărac pentru că e leneş şi beţiv. Şi pentru că nu acceptă să muncească pe doi lei, ca orice sclav care se respectă.
Dacă vecinul său ţine cu o altă echipa de fotbal, se cheamă că e un imbecil, dacă votează cu alt partid, este idiot sinistru, dacă se roagă la un alt Dumnezeu, deja merită să i se întâmple toate relele de pe Pământ! Nu mai vorbim ce se poate întâmplă dacă românul verde află că X sau Y sau altă orientare sexuală.
De cele mai multe ori, intoleranţa este mascată istoric. Că strămoşii noştri erau aşa şi pe dincolo. Că pe vremuri nu erau decât ortodocşi şi era bine cum era. Că acum 500 de ani situaţia era alta. Desigur, acum jumătate de secol intolerenţa era politică de stat în orice ţară care se respecta. Doar în mult hulitul Imperiu Otoman, pe sultani îi durea la turban de religia supuşilor câtă vreme aceştia îşi plăteau taxele şi îşi făceau treaba.
Intoreranța este prezentă cu precădere în societăţile măcinate de probleme economice; e o modalitate ieftină cultivată de politicieni pentru a mai scăpa de tensiunile sociale acumulate. Pentru alţii, este o cale de a pune mâna pe voturi, pentru a ajunge la Putere. Inventarea duşmanilor nu este o noutate, din cele mai vechi timpuri, conducătorii îşi mascau incompetenţa dând vina pe câte un grup minoritar.
Germanii i-au făcut pe evrei răspunzători de situaţia dezastruoasă a ţării; bolşevicii inventau trădători şi sabotori, Ceauşescu dădea vină pe dizidenţi. Probleme să fie, că ţapi ispăşitori se găsesc!
Societatea românească de azi lucrează pe aceleaşi principii. Nu se găseşte forţă de muncă? De vină sunt leneşii care nu vor să lucreze pe doi lei. Nu e pace socială? Homosexualii trebuie să fie vinovaţi. Nu mai merge lumea la biserica? E clar că din cauza sectanţilor!
«Am un coleg care nu e creştin. Nu-i plac orele de religie, dar nu face el legea în şcoala asta. Am vorbit cu direcţiunea şi voi fi alături de preoţi. Am eu grijă de el, dacă mai aflu ceva despre el, anunţ conducerea şcolii».
Anul este 2017 iar vorbele nu-s ale unui inchizitor, ci aparţin unei eleve de clasa a XII-a de la un liceu din Bacău.
