Pentru o proiectie in viitor, nu-i obligatoriu sa zabovesti prea mult in trecut, altfel nu mai vezi bine unde vrei sa ajungi. Sa lasam astrologii, astronomii, vrajitoarele sa-si vada de meseria lor si, este timpul, sa acordam girul, increderea, analistilor economici cu expertiza, institutiilor specializate in prognoze pe termen mediu si lung, iar guvernelor gestionarea treburilor curente. Sunt la moda tot felul de “preziceri” care iti taie cheful de munca si de viata: apocalipse, comete, meteoriti, cutremure, crize nesfârsite, puse pe seama unor coincidente astrale sau chiar ale unor fenomene astronomice cu un grad mare de predictibilitate. Toate acestea au corespondente si in viata economica, sociala si politica. Ciclicitatea pare a fi vectorul definitoriu al evolutiei societatilor, comunitatilor, natiunilor, insa apelul permanent doar la “nimic nu invatam din istorie” nu are menirea de a ne proiecta cu stiinta, discernamânt, analize serioase si incredere pasii spre orizontul de asteptare al indivizilor si natiunilor. Viitorul nu se cladeste numai cu sperante (care sunt nemuritoare), el are nevoie de certitudini, ansamblate pas cu pas, astfel ca oamenii sa simta sub picioare solul tare al verbelor a face si a indeplini. Niciun guvern, nici un stat nu vor putea conduce fara increderea indivizilor in politicile proiectate, in programele propuse cu ocazia alegerilor, a intrarii intr-o alta etapa de dezvoltare. Pesimismul ca si optimismul sunt categorii filozofice care fac obiectul dezbaterilor academice, la intruniri elitiste, Guvernul Ponta are nevoie de minti ascutite, trupuri cu sânge rece, inimi cu pulsuri la limita infarctului si adrenalina care sa tina motoarele la turatie maxima, macar pentru linia dreapta dinaintea liniei de sosire. Daca vom cadea in capcana lamentarilor: anul 2013 va fi foarte greu, criza se va adânci, lumea va fi vânzolita de zavistie, România atât poate acum, blestemul mioritic etc. se va duce de râpa tot esafodajul, toata platforma garnisita cu cele mai bune intentii. Daca ne vom pierde timpul pe la televiziuni, daca ministrii vor alerga dupa ursi scapati din tarcuri, dupa imagine, daca actiunea va fi acoperita de vorbe, daca luptele politice si orgoliile vor tine capul de afis al politicienilor si administratorilor, atunci, cu siguranta, vine… apocalipsa. Suntem la inceput de an, la inceput de drum cu noul Guvern, cu noul Parlament, ne-am indestulat sufletul cu urari de bine intru multi ani, am speranta (iar speranta doar) ca vom pune serios osul la treaba, om din multime, om de stat, academicieni, presedinti, ca ne vom depasi propriile angoase si incertitudini, astfel ca primul pas inainte sa fie ferm si drept, urmat de al doilea. Cum ne vom asterne, asa vom trai.
- Advertisement -
