Desi teama sa de avion este una proverbiala, antrenorul echipei nationale de volei feminin, Florin Grapa a anuntat ca va merge in China pe calea aerului daca va obtine calificarea la Olimpiada
Un interviu de vacanta cu Florin Grapa e o gluma buna. Mai ales daca vorbesti despre vacanta intr-o zi aglomerata, cum sunt mai toate cele din programul antrenorului-selectioner-profesor-presedinte de club Grapa. 3 ianuarie ar trebui totusi sa fie o zi linistita. Nu si pentru tehnicianul Stiintei. La ora 8.45 e programata o sedinta la Facultate pe teme de schi. Un intermezzo de un sfert de ceas dedicat reporterului, apoi din nou schiul, iar de la 10 incepe primul antrenament al Stiintei. Urmeaza o sedinta a clubului, fixata in jurul pranzului, pentru ca dupa-amiaza sa fie dedicata celui de-al doilea antrenament al Stiintei. Totul facut intre zeci de telefoane. Date si primite intr-un ritm trepidant. Ca si interviul de fata.
Vara-transferuri, iarna-eurocupe
-Domnule Grapa, cand ati avut ultima vacanta?
-Sincer, nu mai tin minte. De fapt, nu stiu daca putem vorbi de o vacanta in adevaratul sens al cuvantului. Vara, cand toata lumea merge la mare sau la munte, trebuie sa ma ocup de transferuri, ca sa nu mai vorbesc de alte probleme aparent mai marunte. Iarna suntem angrenati in cupele europene si iar nu se pune problema de vacanta.
-Iarna aceasta ati incheiat antrenamentele pe 30 decembrie si le-ati reluat pe 2 ianuarie.
-Da, dar pot spune ca m-am odihnit ceva mai mult fata de anii precedenti. Fara gluma. In total, cu Craciunul si Revelionul, am adunat vreo cinci zile libere pe care le-am petrecut acasa.
-Cum ar arata vacanta ideala pentru dumneavoastra?
-Pot mai degraba sa va spun cand voi beneficia de o vacanta in adevaratul sens al cuvantului: cand nu voi mai fi angrenat in activitatea sportiva.
-Adica la pensie?
-Probabil.
Un tip libertin
-Sunteti antrenor de club, selectioner al echipei nationale, presedintele clubului Stiinta, profesor la Facultate si cap de familie. Cum le impartiti pe toate?
-M-am obisnuit cu ritmul acesta. Realitatea e ca sunt momente in care ma simt coplesit de probleme, insa Dumnezeu m-a ajutat sa trec intotdeauna cu bine peste ele. Din fericire, nu s-a intamplat niciodata sa am o sincopa majora. Asa, ingramadeli, inghesuieli, au mai fost si probabil vor mai fi.
-Cum reactionati cand sunteti suparat si nervos?
-Fac ca naiba, trebuie sa recunosc. Sunt un tip libertin, n-am niciun fel de retineri. Trantesc, injur, ma descarc. Nu tin niciodata in mine. Am insa si puterea de a-mi cere scuze.
-Supararea cea mai mare in 2007?
-Accidentarile unor jucatoare in timpul turneelor finale din returul campionatului trecut.
-Si cea mai mare bucurie?
-Faptul ca am trecut cu echipa nationala de turneul preliminar din Bulgaria si ne putem bate acum in Germania pentru calificarea la Olimpiada.
-Va asteapta un turneu greu: Croatia, Serbia, Rusia.
-Stiu, insa vom face tot posibilul sa venim la finalul competitiei in primele doua locuri, lucru care ne-ar permite sa reusim o performanta extraordinara: calificarea la Olimpiada.
Furtuna la Ankara
-Ce nebunie ati fi in stare sa faceti daca va calificati la Jocurile Olimpice?
-As merge cu avionul la Beijing. Cei care imi cunosc frica de avion, stiu ca asta ar fi o adevarata nebunie din partea mea.
-De unde vi se trage teama de avion?
-De la o deplasare cu echipa nationala de junioare la Ankara, in 1996, la Campionatul European. A fost furtuna mare, iar avionul a fost zgaltait si intors pe toate partile. N-am crezut ca mai ajung teafar jos. Cand am aterizat, imi venea sa pup pamantul. M-am jurat ca nu voi mai merge cu avionul.
-Totusi, ati mai mers.
-Doar de doua ori, ultima oara in 2003, insa n-a fost de ajuns pentru a ma lecui de frica nebuna de avion.
-Cum ati sarbatori calificarea la Olimpiada?
-Mi-e greu sa spun. Probabil cu familia, cu prietenii…
-Ati bea si un pahar?
-De ce nu?As bea.
-Vin, bere sau tarie?
-Vin. Cu o conditie: sa fie natural.
Vis mai vechi
-O calificare la Olimpiada ar fi o performanta deosebita. Dar o calificare in Final Four-ul Challenge Cup cu Stiinta?
-Ar fi indeplinirea unui vis mai vechi, in ceea ce ma priveste. Dintotdeauna mi-am dorit sa ajung in Final Four-ul unei cupe europene. Poate reusim anul acesta.
-Daca treceti de Maribor Branik, in „sferturi” ati putea intalni Unicul Piatra Neamt.
-Ar fi o infruntare spectaculoasa, care ar umple salile. Eu zic ca noi am avea prima sansa. Sa ajungem insa acolo.
-Apropo de sali pline. In 2007, la meciurile de acasa ale Stiintei au fost prezenti si unii carcotasi, care au contestat fie echipa, fie antrenorul. Trei motive pentru ca ei sa fie mai toleranti fata de Stiinta si fata de antrenorul Florin Grapa?
-Inainte de toate, trebuie spus ca-i inteleg pe undeva. Au o astfel de atitudine nu din rautate, ci din cauza faptului ca in acel moment nu-i satisface rezultatul. Ar trebui insa sa fie mai intelegatori pentru ca, in primul rand, echipa aceasta are in spate niste rezultate care impun un pic de respect din partea tribunei. Un al doilea motiv e legat de faptul ca o echipa se construieste greu, iar cum noi am schimbat mai mereu echipa, poate ca nu am avut intotdeauna un joc pe masura asteptarilor. In fine, un al treilea motiv ar putea fi legat de statutul meu. Sunt bacauan si n-am parasit niciodata Bacaul, desi am avut mai multe posibilitati de a o face. Am ramas mereu langa Stiinta si nu regret acest lucru.
Perioada cea mai prolifica
-Jucatoarea pe care v-ar face placere sa o antrenati din nou?
-As mentiona nu o jucatoare, ci o echipa intreaga. Ma refer la generatia nascuta in 1969 si 1970, cu care am castigat trei ani la rand titlul de campioana nationala la junioare.
-Mentionati cateva nume din acea garnitura.
-Andreea Placinta, Genovica Matasaru… Niciuna dintre voliebalistele de atunci nu mai e acum in activitate. Va marturisesc ca aceea a fost perioada cea mai prolifica din cariera mea de antrenor, care a culminat cu locul sase la Campionatul Mondial de junioare, obtinut in 1991, in Portugalia, cu generatia nascuta in 1974.
-Si jucatoarea pe care v-ati dorit sa o antrenati, dar n-ati avut posibilitatea?
-Cristina Parv. Dintre toate numele mari de la nationala, Parv a fost singura cu care nu am avut posibilitatea de a lucra. Foarte multa lume vorbeste pro si contra Cristinei Parv si mi-ar fi placut foarte mult sa lucrez direct cu ea pentru a vedea care este adevarul. Scris de Dan Sion
