Antrenorul FCM Bacau, Costel Orac, nu rezista tentatiei de a consuma traditionalele preparate din carne tocata invelite in foi de vita sau de varza
Doua Revelioane in numai trei zile pentru antrenorul FCM Bacau, Costel Orac. Mai intai cel clasic. Apoi, „Revelionul dinamovistilor”, sarbatorit in fiecare an, pe 3 ianuarie, de fostii jucatori ai echipei din Stefan cel Mare. Care e mai frumos? „Toate petrecerile sunt frumoase, insa cea de pe
3 ianuarie, cand ne reunim noi, fostii dinamovisti, are un parfum special. E parfumul amintirilor”, marturiseste Orac, in deschiderea interviului de fata. Un interviu de vacanta, in care parfumul amintirilor de pe gazon se amesteca cu mirosul apetisant al sarmalelor din bucatarie.
Fotbal vorbit
– Domnule Orac, ati avut noapte grea la Revelionul dinamovistilor?
– Grea e putin spus. (Rade). Sunt insa obisnuit cu greutatile de acest gen si nu ma dau la o parte din fata lor. Mai dificil a fost spre dimineata, pe la patru si jumatate, cand a trebuit sa spargem gasca.
– De cand dateaza acest gen de petrecere la Dinamo?
– De mai bine de zece ani. Imi amintesc ca o data ne-am facut serios de cap, petrecand cateva zile la rand. Ne-am „baricadat” la Saftica si am facut-o cum scrie la carte. Gospodareste. Cu vin, cu carnati, cu glume…
– Cu fotbal nu?
– Mai mult cu fotbal vorbit decat jucat. Anii si-au cam pus amprenta asupra unora dintre noi. Eu, de exemplu, am probleme mari cu spatele si nu prea ma mai pot baga la joaca.
– In cazul acesta, cum faceti sa evitati kilogramele in plus?
– Nu prea pot sa le evit, insa ma mentin in jurul unei anumite greutati. Ce sa-i faci, nu mai e ca pe vremea cand eram jucator…
Vin alb, sec
– Si cum era atunci?
– Jucam fotbal in fiecare zi. Si in vacanta, iarna, mergeam zilnic ba la sala, ba afara, daca vremea ne permitea. Nu ma saturam de minge, asa cum nu ma saturam de sarmale.
– Sarmale?!
– Sunt moartea mea. Acum, mananc mai ponderat, doua dimineata, doua pe la pranz, doua seara, dar pe vremuri mancam cate 20 odata.
– Serios?
– Pe onoarea mea. Nu conta ca erau in foi de vita sau de varza, ca erau cu paine sau mamaliga, cu smantana sau cu sfecla rosie. Sarmalele reprezinta singurul fel de mancare in fata caruia nu ma pot abtine.
– Si cu ce mergeau sarmalele?
– Cu vin alb sec. Mergeau atunci si merg si acum.
Golul cu Hamburg…
– Din acest punct de vedere…lichid, exista concurenta serioasa la Dinamo, nu?
– Va spun ceva: nu faceam intreceri intre noi. Fiecare bea cat stia ca poate duce, iar spritul era un pretext pentru sueta, nu un scop in sine. Nu goleam paharul ca sa ne imbatam, ci pentru a ne simti bine.
– Goluri in pahare, goluri si pe teren. Cel mai frumos gol din cariera de jucator al lui Costel Orac?
– Golul cu Hamburg, de la Bucuresti, cand am castigat cu 3-0. Hamburg era detinatoarea Cupei Campionilor Europeni, dupa ce invinsese in finala pe Juventus, cu 1-0. Noi, porneam cu…sansa a treia.
– Si totusi, ati trecut de nemti dupa 3-0 la Bucuresti si 2-3 la Hamburg.
– Victoria de la Bucuresti a fost uluitoare pentru toata lumea. Ne uitam la tabela si nu venea sa credem. Apoi ne uitam la nemti si spuneam: „Bai ce papagali ati fost voi, dar ce papagali am fost si noi, ca ne-a fost frica de acest meci”.
…Si cel cu Liverpool
– In retur, la 3-0 pentru ei nu v-a fost frica?
– Sincer, mie nu mi-a fost teama niciun moment ca am putea pierde calificarea. Chiar daca ei remontasera rezultatul din tur, simteam ca nu pot mai mult. Erau storsi. Apoi a intrat „Tantarul” (n.r. Cornel Talnar) si am venit peste ei, marcand doua goluri.
– Cand auziti numele lui Bruce Grobelaar, ce va vine in minte mai intai?
– Manastire intr-un picior… „Dubla” cu Liverpool din semifinalele Cupei Campionilor. Dupa Hambrurg, am trecut de Minsk si apoi am jucat cu Liverpool. 0-1 pe „Anfield”, dupa ce Oneata Augustin a avut o bara, iar Souness i-a rupt maxilarul lui Movila. In retur, la Bucuresti, pe o ploaie… englezeasca, am pierdut cu 1-2.
– Doua goluri Ian Rush si unul semnat de…Costel Orac. Un gol superb, din lovitura libera…
– Marcat in poarta lui Grobelaar. Intr-adevar, a fost un gol frumos, cu care am egalat, 1-1, dar asta nu ne-a ajutat prea mult.
Mentalitate de invingatori
– Liverpool avea o echipa extraordinara, cu Rush, Dalglish, Souness.
– Asa este, insa rezultatele precedente, precum cel cu Hamburg, ne-au dat mare incredere. Ca sa nu mai spun ca noi, la Dinamo, aveam o mentalitate de invingatori. Asa eram formati.
– Cand ati revazut ultima oara golul inscris lui Grobelaar?
– Nu mai stiu exact, acum cativa ani. Ba nu, mint! L-am revazut anul trecut. Au dat secvente din returul de la Bucuresti la emisiunea „Replay”, de pe TVR 2, iar un reporter de la televiziune, cu care am o relatie foarte buna, m-a sunat spunandu-mi sa ma uit.
– Nu mai aveti caseta video a partidei?
– (Rade). Nu mai am decat caseta tehnica. Apropo, chiar am sa vorbesc cu respectivul reporter, sa-mi faca niste copii video cu meciuri de-ale mele pentru ca eu am ratacit casetele pe care le-aveam.
Kaltz, Negrila si Dinu
– Raman insa amintirile. Cel mai tare adversar direct?
– Din strainatate, Manfred Kaltz. Era campion european si vice-campion mondial cu RFG-ul la ora meciului cu Hamburg. Fotbalist urias. Am reusit insa sa trec de el. Din tara, cel mai dificil adversar era Negrila, de la Craiova. Duelurile cu el erau cu scantei. Dadea el, dadeam si eu, dar la finalul jocului ne strangeam mainile.
– Cel mai bun fotbalist alaturi de care ati jucat?
– Raspund fara sa stau pe ganduri: Cornel Dinu. Cand intra Procuroru” in vestiar inaintea unui joc, cadeau peretii pe noi. Ne ameninta: „Va mananc ficatul daca n-avem 3-0 la pauza, fir-ati ai dracului sa fiti! Cine”s astia, ca sa ne fie noua frica de ei?”. „Astia” nu erau altcineva decat Internazionale Milano sau Hamburg. Dinu era un fotbalist si un lider de marca. Un luptator fantastic. Tragea echipa dupa el.
– V-ati dori un astfel de lider la FCM Bacau?
– In sfarsit, o intrebare si despre FCM Bacau! Sigur ca mi-as dori un astfel de lider in echipa. Sper ca in 2008, toti jucatorii Bacaului sa fie niste adevarati luptatori pentru ca fara amibitie si daruire nu poti avea rezultate.Scris de Dan Sion
