Pe 30 ianuarie a.c. s-a publicat o decizie a ICCJ asupra unei chestiuni de drept şi anume dacă obligaţia inculpatului de a nu conduce vehiculele stabilite, pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar (conform Codului de procedură penală), constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce. Şi încălcarea acestei interdicţii ce tip de sancţiune atrage? Dilema e dată de faptul că „suspendarea exercitării dreptului de a conduce” nu este definită în vreun act normativ. Astfel, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, este definită, la art. 6 pct. 291, noţiunea de „suspendarea înmatriculării”, însă nu şi suspendarea dreptului de a conduce.
Textele avute în vedere de ICCJ au următorul conţinut; art. 215 alin. (2) lit. i) CPP „Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar.” Potrivit Cod penal art. 335, pct.1 „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani”. Iar pct. 2 sancţionează „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător… ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată …… se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” Cu alte cuvinte, în limbaj profan, se pune problema sancţiunii ce se aplică atunci când s-a încălcat interdicţia de a conduce, stabilită de organele penale? Una din cele prevăzute de art. 335 C.P., ori o alta?
Conform opiniilor exprimate, prin luarea măsurii controlului judiciar şi impunerea obligaţiei de a nu conduce vehicule anume stabilite de organul judiciar, prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, nu operează suspendarea exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice. Instituie doar o obligaţie procesuală în scopul bunei desfăşurări a procesului penal, ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Obligaţia astfel instituită nu are un rol sancţionator, ci are un caracter preventiv. Motiv pentru care organul judiciar îi atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
În opinia contrară s-a apreciat că obligaţia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar, conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal. În acest sens a comunicat un punct de vedere şi Curtea de Apel Bacău.
Centrul de cercetări în ştiinţe penale din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara a opinat pe fondul chestiunii de drept că „Obligaţia de a nu conduce, instituită ca obligaţie negativă facultativă în câmpul procesual al măsurii preventive a controlului judiciar, are întotdeauna un obiect individualizat de organul judiciar care a dispus-o – un vehicul anume stabilit de organul judiciar. Această obligaţie nu vizează dreptul de a conduce, care, din punct de vedere juridic, nu este afectat. Prin urmare, în toată perioada pentru care a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, dreptul inculpatului de a conduce nu este suspendat, acesta având doar obligaţia de a nu conduce vehiculul anume stabilit de organul judiciar.
Suspendarea exerciţiului dreptului de a conduce este, de regulă, o sancţiune administrativă … Astfel, deşi dreptul de a conduce nu a fost abolit din punct de vedere juridic, posibilitatea lui de manifestare este suspendată pentru o anumită perioadă de timp.” Analizând toate punctele de vedere exprimate, ICCJ a stabilit că: „Obligaţia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, nu constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.”
Jr. Adrian M. Ionescu
