Integraţi profund în UE. Ce înseamnă parteneriatul civil

Cetăţenii români au apreciat că nu e necesară protejarea noţiunii de căsătorie ca fiind uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie şi, implicit, a noţiunii de familie. Astfel, boicotarea referendumului a dat undă verde legalizării parteneriatului civil şi la ceea ce va urma după această legalizare.

Propuneri pentru legiferarea parteneriatului civil au fost în istoria recentă a Parlamentului Român. Însă teama de blamul populaţiei a făcut ca aceste propuneri să fie respinse ori retrase de către iniţiatori. Acum, această temere a dispărut. Revenind la propuneri, în 23 iulie 2008 senatorul UDMR, Pter Kovakcs a depus un proiect de lege privind parteneriatul civil, pe care l-a retras trei luni mai târziu.

Secretarul General al Senatului a transmis Consiliului Legislativ, în 25.11.2010, o propunere legislativă cu acelaşi obiect, retrasă de către iniţiator în feb. 2011, (primise avizul favorabil din 09.12.2010.) Consiliul Legislativ a mai avizat în 27.09.2013 o propunere legislativă având un obiect similar, propunere care a fost respinsă definitiv la data de 11.06.2014 de către Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. În data de 19.11.2014 Secretarul General al Senatului a transmis iarăşi Consiliului Legislativ spre avizare, o altă propunere privind parteneriatul civil, avizată favorabil (nr.1371/17.12.2014).

Propunerea a fost respinsă la data de 09.12.2015 de către Camera Deputaţilor. De asemenea, o altă intervenţie având aceeşi temă a fost transmisă de Secretarul General al Senatului în 10.03.2016, obţinând avizul favorabil, nr. 322/06.04.2016. Respectiva iniţiativă legislativă a fost respinsă de Senat la data de 24.10.2016. Iniţiatorii ei au fost: Cernea Remus – Florinel (deputat independent), Cristian Horia (deputat PNL), Dumitrache Ileana Cristina (deputat PSD), Gunia Dragoș – Ionel (deputat independent) și Sturzu Mihai – Răzvan (deputat independent). Pentru independentul Cernea era a treia tentativă de legiferare a relațiilor gay. La această dată există depusă la Senat, din luna martie, o propunere privind parteneriatul civil a deputatei USR, acum independenta, Mioara Gayral Bîzgan.

Propunerea se află în procedură de adoptare tacită şi va fi aprobată dacă până la sfârşitul acestei luni (31.10.2018) dacă Senatul nu o va respinge.

De asemenea, se vehiculează în spaţiul public că ar exista o propunere asemănătoare din partea PSD. În esenţă, toate propunere sunt variaţiuni pe aceeaşi temă astfel: Contractul de parteneriat civil se încheie în formă autentică, se semnează de cei doi parteneri în faţa notarului public din circumscripţia Curţii de Apel pe raza localităţii în care cel puţin unul din cei doi parteneri îşi are domiciliul sau reşedinţa şi se înregistrează într-un registru special, numit „Registru pentru evidenţa parteneriatelor civile”, ţinut la notarul public respectiv. Notarul public va comunica noul parteneriat civil Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România pentru înscrierea în „Registrul naţional de evidenţă a parteneriatelor civile”.

În cazul în care partenerii au reşedinţa în străinătate, contractul de parteneriat civil se poate încheia la ambasada sau consulatul României din ţara de domiciliu sau reşedinţă a cel puţin unuia dintre parteneri; Parteneriatele civile încheiate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini sunt recunoscute în România. De remarcat că toate propunerile de care aminteam imită în manieră proprie, în conţinut, prevederile Codul civil ce se referă la relaţiile de familie şi moştenire.

Partenerii pot veni în această relaţie cu proprii copii ori cu cei înfiaţi în mod independent. Toate propunerile au la final o prevedere de abrogare a art. 277 Codul Civil, pct. (3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

Abrogarea normei de mai sus vine la pachet cu o altă precizare finală, care e de fapt cheia ce sparge valorile culturale şi tradiţionare la care se raportează o minoritate de peste trei milioane de romani care au votat DA la referendum.

Această cheie e prevederea finală după care „…orice prevedere contrară prezentei legi se abrogă….” Ce înseamnă asta? Înseamnă TOTUL. Odată recunoscute aceste parteneriate ori uniuni consensuale ele vor reclama un tratament egal la educaţie specifică de gen.

În această viziune, omul are libertatea de a de a-și alege un „sex/gen social.” Minorităţile LGBT reprezintă sub 2% din populaţia României şi vor invoca un tratament „politically correct”. Primii paşi pentru modificarea curriculei şcolare au fost făcuti prin HG nr. 365/2018 prin care se aprobă „STRATEGIA NAŢIONALĂ din 24 mai 2018 privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021.”

Sună inofensiv dar între formulările privind egalitatea între bărbaţi şi femei se strecoară şi alte prevederi, ca obligativitatea; „introducerii noţiunii de gen în procesul de elaborare a manualelor şcolare…” etc. Dar cum rămâne cu minoritatea de peste 20% din populaţia cu drept de vot care reclamă conservarea tradiţiilor… inclusiv în educaţia propriilor copii? Li se va aplica şi lor un tratament „politically correct”?

Adrian M. Ionescu