În pasajul Evangheliei din duminica ce urmează (Mc 7,1-8a.14-15.21-23), Isus taie de la rădăcină tendinţa de a acorda mai multă importanţă gesturilor şi ritualurilor externe decât dispoziţiilor inimii, dorinţa de a părea mai buni decât suntem, pe scurt, ipocrizia şi formalismul. Însă în vremurile noastre putem trage din acest pasaj al Evangheliei o învăţătură nu doar de ordin individual, ci şi social şi colectiv. Pervertirea pe care Isus o critica, de a acorda mai multă importanţă curăţiei exterioare decât purităţii inimii, este reprodusă astăzi la scară mondială.
Isus a afirmat-o clar că nu a venit să desfiinţeze Legea şi profeţii, dar s-a ridicat cu vehemenţă împotriva unor prescrieri tradiţionale şi a unor omisiuni din spiritul Legii făcute de farisei şi scribi. Un pericol grav şi radical a fost şi acesta: fariseii au pus la baza mântuirii dreptatea umană înaintea dreptăţii lui Dumnezeu. Mântuirea, conform practicilor adăugate, nu se baza pe har şi pe iniţiativa divină, ci pe observarea poruncilor şi pe practica faptelor bune legate de cult, ca şi cum omul ar fi fost capabil să se salveze singur.
Trebuie ştiut că observarea meticuloasă a Legii nu-i garanţie suficientă pentru adevărata religiozitate. În această privinţă este foarte uşor ca cineva să se înşele. Pentru a evita acest pericol sunt două criterii caracteristice religiei creştine: bunăvoinţa faţă de cei nevoiaşi şi efortul de a duce o viaţă curată.
Lupta împotriva contaminării fizice şi grija pentru igienă sunt un semn al progresului şi civilizaţiei la care nu trebuie să renunţăm cu nici un preţ. Totuşi, Isus ne spune că nu este de ajuns ca noi să ne spălăm mâinile, vasele şi tot restul; aceasta nu merge la rădăcina problemei. Isus lansează aşadar programul unei ecologii a inimii. Să luăm câteva dintre lucrurile care „îl fac pe om impur”: bârfa cu viciul legat de aceasta, de a spune lucruri rele despre aproapele. Dorim cu adevărat să întreprindem sarcina de a ne vindeca inimile? Dacă da, trebuie să ne angajăm într-o bătălie totală împotriva obiceiurilor de a bârfi, de a critica, de a murmura împotriva persoanelor care nu sunt de faţă, de a-i judeca rapid pe ceilalţi.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
