Din cele noua sectiuni ale Theaterstock – Bacau 2015, editia I, o pondere importanta de participare si manifestare au avut-o teatrele, companiile, asociatiile si producatorii din Sectiunea Indepentent.
Termenul, conceptul ales de organizatori pentru aceasta sectiune nu acopera in totalitate, dupa cum afirma regizorul Serban Puiu, diversitatea de organizare si finantare a acestor teatre si a adus in discutie conceptul de Teatru Privat, mult mai aproape de realitate. Vorbim aici doar de ceea ce numim, in acceptia generala, TEATRU ca forma de manifestare, neincluzând aici trupele, formatiile (românesti sau straine) care au fost incadrate la alte sectiuni, spectacole de strada, muzica sau chiar teatru-dans.
Dincolo de disputele teoretice, care ar fi meritat o sectiune aparte, deoarece Colocviile Bacovia, conferintele de presa, nu si-au atins tinta decât intr-o masura foarte mica, sa spunem, având ca sursa situatia statistica, ca, la festival, au fost invitate peste 30 de companii si teatre independente, private.
Ponderea o detin, evident, cele din Bucuresti, insa nici Bacaul sau Clujul, nu stau rau la aceasta sectiune. De departe, cea mai mare audienta, cei mai multi spectatori platitori au avut-o companiile mari, este vorba de Teatrul Elisabeta (in doua spectacole a beneficiat de prezenta a peste 3000 de spectatori) si Teatrul Metropolis, companii private care s-au impus, prin repertoriu, calitatea si notorietatea unor actori, dar si prin management, ca o replica serioasa la teatrele de stat.
In general, la noi, dar si in alte tari, teatrele independente sunt mici grupuri, asociatii, care si-au asumat un program, un repertoriu independent(!), dar si inerentele greutati ce deriva din acest statut. Multe sunt in faza de experiment, cautându-si nisa de manifestare, publicul dispus sa experimenteze, si el, altceva, sa vada piese care, in alte conditii, la alte teatre, nu ar fi vazut lumina rampei.
Si au avut ce vedea: actori excelenti (care nu au avut sansa, deocamdata, sa urce pe scenele “nationale”, dar si artisti consacrati, colaboratori la aceste teatre. Sunt, insa, in majoritate tributare repertoriului din dramaturgia clasica, ceea ce, in opinia mea, le dezavantajeaza, ele ar trebui sa fie inovative, inventive, in consonanta (!) cu trendul european: jos clasicismul, sus teatrul de tip verbatim, altfel, daca tot “Conul Leonida…” sau “Mizantropul”, prefer sa ma duc la spectacolele montate de teatrele de stat.
La Theaterstock, putine teatre private au fost planificate sa joace pe scena mare a Teatrului “Bacovia” sau la Teatrul de Vara, cele mai multe spectacole au avut loc in PUB-uri, in spatii mai mici, cum sunt cele de la Centrul de Cultura “George Apostu”, cel improvizat la Centrul de Expozitii, Sala Studio sau Filarmonica. Chiar si in aceste conditii, majoritatea reprezentatiilor s-au bucurat de audienta, dupa cum afirma o persoana din staff-ul festivalului, in special tinerii (nota bene) au populat spatiile unde s-au jucat aceste piese. Am vazut, timpul nu mi-a permis mai mult, câteva teatre din aceasta sectiune, la treaba.
Prima impresie: curaj, profesionalism, repertoriu ales pentru a fi prezentat in asemenea spatii (nu ma pot obisnui cu teatru in crâsma), prestatii foarte bune. De departe, teatrul care a cucerit publicul a fost “Godot Café – Teatru” Bucuresti, cu mai mult de 10 spectacole, Teatrul ACT (4 spectacole), UnTeatru (6 reprezentatii), Teatrul Rosu (3 spectacole), Teatrul de pe Lipscani (2), Compania Passe-Partout Dan Puric (2), Reactor de Directie Cluj Napoca (2), dar si altele, cu doar o singura reprezentatie in festival, as aminti aici Teatrul Arca, Regina Maria Oradea, Asociatia INSPIRA, Teatrul Atelier, Asociatia Opera Prima, DramaForTheMosses etc.
Daca e sa ne referim la repertoriu, majoritatea teatrelor independente au pus in scena comedii, comedii muzicale si de dans, care nu necesita scena mare, décor si recuzita de mari dimensiuni. Sa mai adaugam la aceste teatre imensul efort investit in supravietuire, este vorba de bani (cei mai multi vin cu bani personali pentru a monta o piesa sau alta), promovare, spatii de joc, decoruri, recuzita si costumatie. La aceste teatre, spunea Alexander Rodionov, dramaturg si scenarist rus, toata trupa face de toate, documentare, dramaturgie, regie, sunt actori, cara si monteaza decorurile, asigura luminile, vând bilete!
Am lasat la urma Teatr. DOC (documentar) din Moscova, care a surprins publicul cu teatrul de tip verbatim. A rupt complet cu teatrul clasic si a trecut la teatrul inspirat din realitate, jucat uneori chiar de subietii pieselor, scrise dupa evenimente si intâmplari reale. Prezent cu trei spectacole: “150 reasons not to defend motherland”, de Elena Gremina, “Bolotnaya Square Case”, de Polina Borodina, si “History of Dissent in Rusia”. Teatr.Doc este un proiect independent, de cooperare, non-profit, non-guvernamental, creat în anul 2002 de mai multi dramaturgi. Majoritatea productiilor Teatr.Doc sunt spectacole de teatru documentar, bazat pe texte autentice, interviuri si pe fapte reale de viata, un gen care exista la intersectia dintre arta si analiza sociala. Dramaturgul, regizorul, actorii ies in strada, consemneaza, scriu si joaca. Teatrul de acest gen, in America, este preponderent politic, in Rusia, majoritar inspirat din realitatea dura a strazii, a sistemului penitenciar, dar si politic, din aceste motive, Teatrul DOC a si fost interzis o perioada.
A fost uimitoare, la Colocviile Bacovia, demonstratia facuta de actorii Teatr. DOC in fata jurnalistilor, ocazie de a demonstra, pe viu, “nasterea” unei piese, punerea apoi in scena, jocul.
Despre teatrele independente bacauane (Compania Buzunarul de teatru, Teatrul din clopotnita si Teatrul de Kartier) am mai scris, ceea ce nu putem insa eludam este ca in competitie (eu asa vazut intregul festival) cu teatrele de acest gen din tara, au fost la inaltime.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
