Aud/citesc foarte des cuvintelele acestea: ,,Inconştientul proprietar…” Ele sunt rostite de catre functionari (superiori, evident…) ai statului nostru de drept indoielnic sau de catre reprezentanti ai unor societati de asigurari. Vorbele il au ca tinta pe proprietarul care nu-si asigura imobilele.
Povestea asta cu ,,inconstientul proprietar”, ma trimite cu gândul la un film de comedie cu iz de tragedie. Un individ relativ amarât primeşte o veste minunată: unchiul său, un american filantrop care dăduse colţul, i-a lăsat ca moştenire o avere estimată la o sumă care-ti taia rasuflarea. Cazut in extaz, mostenitorul si-a revenit repede dupa ce a realizat ca este vorba despre un elefant. Care elefant avea nevoie de hrana, transport, adapost, ingrijire si de tot felul de patalamale costisitoare. Au inceput peripetiile. Mostenitorul voia cu orice pret sa scape de elefantul pe care insa nu-l dorea nimeni…
Vreau sa spun, intre altele, ca proprietarul român de imobile (altul decât cel care gestioneaza o afacere profitabila…), date fiind veniturile sale, in conditiile in care abia-si poate achita facturile de supravietuire, consideră ca asigurarea este un lux. Pretul unei polite de asigurare este pentru el impovarator.
Exista apoi, si prin transferul de informatii/patanii din zona asigurarilor auto, o neincredere in modul in care sunt incheiate politele de asigurare. In cazul in care sunt solicitate despagubiri, firma asiguratoare te uimeste cu tot fel de inventii si inovatii potrivnice pe care le scoate dintr-un joben ultrapersonalizat, pentru ati plati cât mai putin. Sau pentru a nu-ti plati.
Mai exista o perceptie… Firmele de asigurari apartin unor indivizi care pot spala imediat putina, sub umbrela unui faliment inventat. Nimeni nu mai are incredere in nimeni, desi exista si firme de asigurari normale…
Neîndoielnic, există si o precara cultura/civilizatie a managementului riscului. Ne comportam ca si cum n-am putea fi vizati de incendii, cutremure, inundatii, de alte situatii cu caracter distructiv. Avem, din cauza saraciei, coruptiei si gestionarii aiurea a riscului, o constiinta de fiinte infailibile. De noi nu se poate apropia niciun dezastru…Nici macar moartea. Numai pe altii ii curteaza aceste nenorociri. Niste ghinionisti…
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
