Am citit articolul referitor la prețul energiei care sare de 3000 de lei și mă cutremură și mă sufocă indignarea că s-a ajuns aici cu bună știință și deliberat în mare parte. De ce? Pentru că se pot obține miliarde bune de către cei care se fac că guvernează această țară și acoliții lor.
Prețul energiei trebuie lăsat să crească intenționat, că, de, avem o economie de „piață” când convine unora legenda „liberală” a cererii și ofertei.
Din ceea ce am citit până acum, ne-am putea compara cu țările nordice, unde prețul energiei este mic, datorită hidrocentralelor și centralelor electrice din țara noastră.
Dar Ministerul Energiei ce face? „Conservă” aceste hidrocentrale și centrale electrice și, în consecință, avem mai puțină energie produsă, deci vom importa, iar românii sunt „salvați” de frig și de grija banilor cu care trebuie să plătim munca neobosită a ministrului.
Am citit în ziarele centrale că există un grup de presiune la Ministerul Energiei care menține acest preț ridicat. Culmea, am mai citit și că același minister ar dori să înstrăineze lacurile de acumulare, cică nu sunt rentabile.
Nu am mai auzit de ani buni despre extinderea cu reactoarele 3 și 4 a centralei de la Cernavodă, care ar micșora prețul producerii energiei electrice, dar nu se dorește.
De asemenea, nu am citit despre posibile negocieri cu UE pentru a permite extinderea utilizării cărbunelui pentru energie, așa cum au obținut permisiunea țări dezvoltate din Europa.
Ai noștri nu, preferă să chinuie acest popor, de parcă am fi dușmanii lor și nu cei care i-am propulsat la putere.
Zilele trecute vorbea o personalitate românească despre lipsa de combativitate a guvernanților români: semnează repede orice și sunt de acord cu orice inițiativă UE pentru că a spune „NU” implică dezbateri, motivări și alte analize pe care ei nu le pot procura, pentru că sunt acolo pentru privilegii, nu pentru muncă.
Toți românii merită să beneficieze de prețuri normale în această țară, inclusiv la energie electrică, pe care o avem de la Dumnezeu. Avem apă, cărbune, păduri, munți, câmpii, mare, sare și câte mai avem date.
Nu avem război, nu avem pace sufletească, nu avem liniște, nu avem o viață fără griji după ce ai muncit zeci de ani, nu avem decât dezbinare și liniștea cariilor care rod în poporul român.
Până când?
Nelu
