Știți care este paradoxul? Că avem acces la o mulțime de canale și site-uri cu filme și nu prea avem la ce ne uita. În afară de faptul că filmele din ultimii ani sunt previzibile, proaste, puternic ideologizate sau combinații din acestea, jocul actorilor este atât de prost încât te prinzi din primele minute ce vor să transmită și cine-i plătește. Așa că am reluat sportul vizionării filmelor vechi.
* The Message (1977) – După ce un grup de adepți ai lui Mohamed sunt sfătuiți de acesta să fugă în Etiopia pentru a scăpa de persecuții, regele creștin al acestei țări este abordat de un trimis din Mecca pentru a-i cere oamenii. Regele îl întreabă pe trimis de ce sunt căutați.
– Anumiți sclavi fugari au scăpat de la noi la tine în regat.
– Sclavii voștri se întorc când voi ne veți înapoia sclavii noștri.
– Sunt, totuși, și niște oameni liberi printre ei. Rebeli.
– Rebeli? Sunt tulburări în Arabia? De ce nu am fost informat?
– Sunt rebeli religioși.
– Într-un fel sau altul, toate religiile sunt rebeliuni, răspunde regele.
Filmul, în varianta engleză, îi are pe Anthonny Quinn și Irene Papas în roluri importante. În timp ce era filmat, finanțatorii se retrag așa că cel care va da bani pentru finalizarea peliculei va fi Gaddafi. Și un lucru interesant: conform tradiției islamice, Mohamed nu este prezentat în film. I se vede toiagul, cămila, dar el nu este prezentat. Măcar și ca film de istorie a religiilor, tot este interesant de văzut. Același rege creștin al Etiopiei îi spune celui care i-a prezentat principiile islamului: „Între voi și noi diferența nu este mai mare decât un zâmbet”.
* The Spy Gone North (2018) – Dacă va întrebați ce-i apucă pe nord-coreeni să dea cu bombardeaua aiurea peste granița, răspunsul îl dă acest film. Pur și simplu, înainte de alegeri, partidul de guvernământ din Sud plătea Nordul să simuleze un atac. Alegătorii din Sud făceau pe ei și votau „corect”. Până când vine un candidat la președinție care amenință să desființeze agenția de spionaj a Sudului și s-o reformeze. Așa că politicienii din partidul de guvernământ și șefii agenției se întâlnesc cu reprezentanții Nordului să le propună, ca în schimbul a 4 milioane de dolari, să simuleze un atac asupra unor insule. Filmul este inspirat din fapte reale, adevăratul spion fiind „răsplătit” pentru activitatea sa cu șase ani de închisoare de propriii compatrioți pe motiv că ar fi încălcat Legea siguranței naționale.
* Blow-Up (1966) – După ce treci de șocul inițial, începi să pui la un loc idei și sentimente ca să ajungi la o concluzie. Un fotograf vede un cuplu într-un parc și-l fotografiază. Femeia îl vede, îi face scandal și-i cere filmul din camera foto. Fotograful nu-l dă, developeaza filmul, și, pe fotografii vede o poveste cutremurătoare. Asistase la o crimă. Încearcă să spună unui prieten, dar prietenul lui era prea drogat ca să înțeleagă. În final toate probele dispar și fotograful urmărește un meci de tenis al unor mimi. Cum ar veni, mimăm existența, trăim fără să simțim iar când ne confruntăm cu o problema reală, nu suntem în stare să facem nimic.
